Lumea Româneascã

Click here to edit subtitle

               Acesta este web site-ul electronic al ziarului Lumea Românească (The Romanian World  PRESS-U.S.A.)

                                   Unele dintre paginile web-ului noastru au fond muzical Please turn on your speakers ! 

 

                                                                                              Căutări de persoane  
Am ales nemarginirea
Cornel Fugaru
0:00/4:58

   În vederea îndeplinirii cu succes a obiectivelor propuse: a reunificării unor familii, reîntâlnirii unor prieteni, persoane,

rugăm publicul cititor să acceseze rubrica respectivă.

 

      În acest moment sunt căutate de către prieteni, cunoştinţe, etc., următoarele persoane: 

- Rodica Ojoc - Bucureşti 

- Clement Constantin - Bucureşti 

- Vasile (Puiu) Ionescu  

- Familia Ofiţer Ilie Muşat (Mariana Muşat-Sulina 1963)

                                                                                  

                    În cazul în care vreunul dintre numele de mai sus vă pare cunoscut, pentru a obţine mai multe informaţii în privinţa persoanei nominalizate (căutate),

accesaţi printr-un simplu clik,pe numele respectiv !

Nu vei ştii niciodată, de Mihai Gheorghiu (poezie selectată din volumul de versuri în lucru, intitulat : ...din cioburi de iubire.





Pentru vizualizare daţi clik pe linkul de mai jos, după ce mai întâi puneţi pauză la melodia de fond, din chenarul de sus: Nicolae Labiş - Primele iubiri.


https://youtu.be/PoX8ty8sn7Q

VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA

„Să construiți o patrie mai dreaptă și mai fraternă“ – Papa Francisc

 

   La două decenii distanță de vizita istorică a Papei Ioan Paul II, iată alte trei zile din viața noastră – vineri, sâmbătă și duminică, respectiv 31 mai, 1 și 2 iunie 2019 – în care poporul român a primit vizita  unui alt lider mondial care conduce peste un miliard de catolici din lume, răspândiți pe toate continentele  – Papa Francisc – un personaj carismatic datorită expresiei sale umane, modest, sincer până a fi considerat rebel de către unii, activ, avid de cunoștințe și stăpânit veșnic de grija acestei lumi, de problemele noi și grele cu care se confruntă planeta. Devotat Bisericii și lui Hristos, prin modul de manifestare dovedește a fi, cu prisosință, un misionar al păcii și al iubirii.

   Este primul papă de origine latino-americană, și datorită caracterului său, a adus la Vatican un suflu proaspăt, mai puțin rigid și formal, mai cald și mai apropiat de oamenii de rând.

   Am citit în prealabil despre activitatea bogată ce urma să desfășoare Papa Francisc în cele trei zile ale prezenței sale în România: trei Sfinte Liturghii, opt discursuri în fața autorităților politice și religioase, beatificarea a șapte episcopi greco-catolici martiri, și vizitarea a cel puțin 3 comunități etnice din România, în mijlocul credincioșilor catolici și a familiilor, în fața Palatului Culturii din Iași, o slujbă la sanctuarul Fecioarei Maria de la Şumuleu Ciuc și o prezență în mijlocul comunității rome din Blaj, toate sub genericul „Să mergem împreună!”. Papa Francisc va vedea o mare parte din România cu această ocazie. La slujbele sale se vor deplasa și politicieni din statele vecine, Ungaria, Polonia, Ucraina. Deci, București, Șumuleu Ciuc, Iași, Blaj, Sibiu.

   Așa a și fost, cu mici modificări ale traseelor, mijloacelor de transport, intervenite din cauza vremii capricioase. Sute de creștini, înalți prelați, președintele României și soția sa l-au întâmpinat pe Suveranul Pontif pe Aeroportul Otopeni, în data de 31 mai, când Papa Francisc și-a început vizita istorică în România. În primele momente, Suveranul Pontif a făcut un gest încărcat de semnificație și smerenie: cu sufletul plin de bunătate, modestie, căldură și recunoștință, Papa a sărutat crucea ortodoxă cu iconița Maicii Domnului de la gâtul arhiepiscopului ortodox de Târgoviște. Suveranul Pontif a repetat gestul impresionant și la Palatul Patriarhiei, unde a sărutat medalionul purtat de Preafericitul Părinte Daniel. Citeşte tot materialul.

3 iunie 2019

 

AGENDA MAE

 

Din Agenda de lucru a MAE de marți, 4 iunie 2019, vă semnalăm:


Participarea secretarului de stat pentru afaceri europene, Melania – Gabriela Ciot, la conferința „Towards a Europe free from violence against women and girls”, organizată de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, în colaborare cu Ministerul Justiției din Norvegia și Comisia pentru Cetățenie și Egalitate de Gen din Portugalia - București

Participarea secretarului de stat pentru afaceri europene, Melania – Gabriela Ciot, la întâlnirea organizată de Asociația Foștilor Deputați în Parlamentul European (AFM) - Senat, București

Participarea secretarului de stat pentru relații bilaterale și afaceri economice în spațiul global, Monica Gheorghiță, la ceremonia de absolvire a cursului de Diplomaţie și  Relații Internaționale de către elevii Complexului Educaţional Laude-Reut – sediul MAE

Participarea secretarului de stat Alexandru Victor Micula la reuniunea plenară a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance / IHRA) - Bad Mondorf, Luxemburg, 3-5 iunie

Participarea secretarului de stat Maria Magdalena Grigore în calitate de vicepreședinte la ședința Biroului ITC UNECE - Geneva

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

DISCURSUL PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI SUSȚINUT CU PRILEJUL PRIMIRII SANCTITĂȚII SALE PAPA FRANCISC

Vineri, 31 mai a.c., Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut la Palatul Cotroceni, un discurs cu prilejul primirii Sanctității Sale Papa Francisc, în cadrul întâlnirii cu autoritățile statului, reprezentanții societății civile și corpul diplomatic:

 

Este o mare bucurie pentru mine ca în calitate de Președinte al României și în numele tuturor românilor, să vă primesc la București, la Palatul Cotroceni, și să vă urez «Bun venit în România!».

 

Vă veți afla pentru câteva zile pe tărâmul Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, și sunt convins, Sfinte Părinte, că în București, la Iași, la Șumuleu Ciuc și la Blaj veți fi întâmpinat cu cea mai mare căldură.

 

Veți putea cunoaște țara pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a denumit-o, atât de frumos, «grădina Maicii Domnului».

 

La rândul nostru, ne vom bucura să fim gazdele Episcopului Romei, locul rădăcinilor noastre de limbă și de credință.

 

Vizita Sanctității Voastre are loc într-o săptămână care, pentru credincioșii catolici, se află între Înălțare și Rusalii, iar pentru credincioșii ortodocși precedă Prăznuirea Înălțării Domnului.

 

La finalul vizitei sale în România, Sfântul Ioan Paul al II-lea ne-a lăsat, la 9 mai 1999, un puternic mesaj de încredere în viitorul țării noastre, în vocația sa europeană, în rolul civilizației noastre de punte între Occident și Orient. Astăzi, vă pot mărturisi că mesajul primit atunci a rodit, iar România și-a regăsit destinul în familia Europei unite. În urmă cu mai puțin de o săptămână, acest destin european a fost reconfirmat cu forță de românii din țară și de cei din străinătate.

 

Diplomația pontificală continuă să reprezinte un factor pacificator și de echilibru în abordarea problemelor de pe agenda globală. În faţa provocărilor contemporane, cetățenii României privesc vizita Sanctității Voastre ca pe o nouă încurajare de a se împlini prin înfăptuirea binelui comun, de a contribui la o societate a dreptății și la o lume a iubirii dintre oameni.

 

În această perioadă, România își exercită primul mandat la Președinția Consiliului Uniunii Europene. Așa cum ați subliniat în diferite ocazii, trebuie să avem grijă de casa noastră – Europa.

 

Am avut privilegiul de a-i găzdui pe liderii europeni la Sibiu, pe 9 mai, chiar de Ziua Europei, pentru un important moment de reflecție asupra viitorului Europei. Vă împărtășesc cu satisfacție că, prin Declarația politică adoptată la Summitul de la Sibiu, națiunile europene și liderii Europei și-au reafirmat cu claritate voința de a lucra împreună pentru o Europă reunită în pace și democrație, o singură Europă, condusă de valorile și libertățile sale.

 

Sanctitatea Voastră, cetățenii României au cunoscut direct tragica experiență a totalitarismului, lipsa libertății, înstrăinarea forțată de valorile creștine. Vizita Sanctității Voastre vine la un an de la Centenarul Marii Uniri și la împlinirea a trei decenii de când ne-am regăsit, prin jertfă, exercițiul drepturilor fundamentale, inclusiv al libertății de expresie și conștiință.

 

Astăzi, românii îl slăvesc pe Cel de Sus fără teamă și fără nicio piedică, în limba română ori în limbile tuturor minorităților naționale.

 

Beatificarea episcopilor martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, este și un înalt omagiu adus tuturor celor care s-au sacrificat în perioada comunistă pentru libertate și pentru credință.

 

Vizita Sanctității Voastre are și o semnificație majoră pentru relațiile României cu Sfântul Scaun, anticipând aniversarea, în anul 2020, a 100 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice bilaterale. Relațiile politico-diplomatice dintre România și Sfântul Scaun sunt foarte bune, bazate pe o constantă comunicare. În ziua aniversării a 25 de ani de la reluarea relațiilor diplomatice bilaterale, respectiv la 15 mai 2015, ne-am întâlnit, Sfinte Părinte, și am avut atunci onoarea de a vă adresa invitația de a vizita țara noastră.

 

Sanctitatea Voastră, într-o lume marcată de fenomene complexe, Europa are nevoie astăzi, poate mai mult decât oricând, de modele de conviețuire pașnică, de modele de dialog între majoritate și minorități, de dialog între culturi, care să ofere repere pentru consolidarea toleranței și a respectului reciproc.

 

România este un exemplu de bună practică, prin modul în care a asigurat și asigură respectarea drepturilor persoanelor aparținând celor 20 de minorități naționale istorice de pe teritoriul său.

 

Pusă sub semnul generozității, al solidarității sociale şi al înțelegerii dintre civilizații, misiunea pe care o desfășurați în lume este bine-cunoscută și apreciată în țara noastră.

 

În bisericile catolice de rit latin și oriental, în bisericile ortodoxe, în cele ale altor culte creștine, ca de altfel și în locurile de rugăciune ale celorlalte culte recunoscute prin lege în România, sunt la loc de cinste valorile care își au izvorul în iubirea aproapelui, la care Sanctitatea Voastră face apel de fiecare dată. Împărtășirea acestui dar este temelia bunelor relații dintre culte în țara noastră.

 

În România, țară cu o populație majoritar ortodoxă, angajamentul statului pentru garantarea libertății religioase a condus la un dialog interconfesional marcat de un profund respect reciproc. Acest climat se oglindește binefăcător și în ospitalitatea pe care Biserica Catolică o oferă în Europa diasporei noastre, pentru care doresc să vă mulțumesc în mod deosebit!

 

Sanctitatea Voastră, mesajele Sanctității Voastre îndeamnă la empatie și acțiune în fața sărăciei, violenței, migrației, fragilizării comuniunii sufletești dintre oameni, agresării mediului sau consumerismului. Societatea românească rezonează la chemările de solidaritate și responsabilitate ale Sanctității Voastre. Pășim alături de Sanctitatea Voastră cu încredere pe această punte, pentru a clădi o lume a păcii și a împlinirii umane, o grădină a Maicii Domnului pentru toți, spre care trebuie «Să mergem împreună!»”.

 

Înregistrarea audio-video a alocuţiunii este disponibilă aici:

https://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/discursul-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinut-cu-prilejul-primirii-sanctitatii-sale-papa-francisc

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii - Comunicat de presă

30 mai 2019


Din 1 iunie, Washington devine, pentru trei săptămâni, capitala filmului românesc

 

      Sâmbătă, 1 iunie 2019, debutează, la prestigioasa National Gallery of Art, din capitala americană, cea de-a doua ediție a Festivalului de Film Românesc de la Washington, unul dintre cele mai mari evenimente de promovare a cinematografiei naționale derulat în spațiul nord-american.


       Organizat de Ambasada României la Washington și Institutul Cultural Român din New York, în parteneriat cu National Gallery of Art, festivalul se va derula în intervalul 1-16 iunie 2019, sub motto-ul deja consacrat: “Reinventing Realism - New Cinema from Romania”/ „Reinventarea realismului. Noul cinema românesc”. Publicul este așteptat de-a lungul primelor trei weekend-uri ale lunii iunie în sala de proiecții a National Gallery of Art – East Auditorium Building, important punct de întâlnire al cinefililor americani, unde aceștia vor avea parte de întâlnirea cu o serie dintre cele mai valoroase filme românești recente și cu câțiva dintre cineaștii cei mai în vogă ai momentului.


      “Suntem încântați să vedem cum un proiect major de diplomație culturală, Festivalul de Film Românesc din capitala Statelor Unite ale Americii, Washington D.C., devine un reper în calendarul evenimentelor culturale americane. Împreună cu partenerii noștri dorim ca festivalul să reprezinte o sărbătoare a filmului. Creația cinematografică românească a generat entuziasm la nivelul publicului american cu prilejul ediției trecute şi sunt convins că succesul de acum doi ani se va repeta. De asemenea, comunitatea românească a receptat foarte bine acest proiect care promovează România în SUA prin unele dintre cele mai importante şi apreciate creaţii culturale din ultimii ani”, consideră ambasadorul României la Washington, George Cristian Maior.


       În programul festivalului sunt cuprinse următoarele producții: „Alice T.” (r. Radu Muntean, 2018), „Fotbal infinit” (r. Corneliu Porumboiu, 2018), „Un pas în urma serafimilor” (r. Daniel Sandu, 2017), „Marița” (r. Cristi Iftime, 2017), „Pororoca” (r. Constantin Popescu, 2018), „Charleston” (r. Andrei Crețulescu, 2018) și „Moromeții 2” (r. Stere Gulea, 2018). Invitații actualei ediții a Festivalului sunt regizorii Stere Gulea și Daniel Sandu, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu, actorii Mihaela Sîrbu, Horațiu Mălăele, Șerban Pavlu și Ștefan Iancu și criticul de film Mihai Fulger. Programul complet al Festivalul de Film Românesc de la Washington 2019, precum și detalii despre proiecții și evenimentele conexe pot fi consultate online: https://romanianfilmfestivalwashingtondc2019.home.blog/ Pentru relatări la cald, vă invităm să urmăriți și paginile de Facebook https://www.facebook.com/romanian.embassy.us/ și https://www.facebook.com/RCINY/




Ambasada României în Statele Unite ale Americii

 

 

Press and Cultural Affairs Office

 

 

1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
Phone:  +1 202 2324749 # 220
Fax:     +1 202 2324748
E-mail:  washington.press@mae.ro
Web:    http://washington.mae.ro 

FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI... POLITICA (2)

 Vavila Popovici

„Cunoaște-te pe tine însuți și Fii înțelept, e totuna. – Platon

 

   Dacă Pitagora – despre care am vorbit în eseul trecut – își îndemna învățăceii să-i asculte vorbele într-o tăcere pioasă, Socrate (470 î. H.-399 î. H.) era un vorbitor pătimaș, glasul lui răsuna în conversațiile pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clară a adevărurilor. Astfel, dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberantă. N-a lăsat nimic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile elevului său Platon și în cele ale continuatorului – Aristotel.

   Se spune că Socrate a văzut în vis, pe genunchii săi, un pui de lebădă căruia îi crescuseră deodată aripile, și care zburase după ce scosese un sunet puternic și dulce. Ziua următoare, Platon i se prezenta ca discipol, iar Socrate a recunoscut în el lebăda din vis. Aceasta „lebădă” spunea mai târziu despre Socrate că „a fost un om loial, sincer și amabil, stăpânit de puternice sentimente morale și religioase, plin de spirit și umor, totdeauna cu răspunsul gata atunci când era nevoie, plin de curaj civic și gata să înfrunte pentru dreptate, furia poporului”. Deși avea un caracter nobil, însuflețit mereu de luminarea tineretului și de binele poporului, a fost acuzat că săvârșește nedreptăți, că strică pe tineri, că nesocotește pe zeii în care crede statul și că, se închină la alte zeități. Condamnat fiind, a preferat să bea paharul cu cucută, dând astfel omenirii o pildă minunată de cetățean care respectă legile țării sale și poate muri senin și demn. Socrate ar fi putut să fugă din Atena după ce a fost judecat și declarat vinovat, dar a ales să rămână, să respecte legea înmânată de un juriu format din atenieni. Înainte de moarte a fost înconjurat de ucenici fideli și atenți, care-i sorbeau cuvintele, în vreme ce el – imperturbabil și luminos — sorbea otrava nedureroasă oferită de temnicer.  Citeşte întreg materialul.

Despre Isterie, fie ea și politică

„Dacă numai acum ai aflat tu, nu înseamnă că știrile sunt recente.” – Dorel Schor

 

   Medicii spun că isteria este o boală ciudată, cu simptome bizare, care apare uneori din senin; o boală nervoasă caracterizată prin apariția unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existența unor leziuni și declanșate prin șocuri emotive; excitare nervoasă extremă manifestată printr-un comportament violent și prin pierderea controlului asupra propriei persoane.

   Termenul de „isterie” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „uter”, întrucât la început s-a crezut că de această boală sufereau doar femeile, ca apoi să fie dovedită și la bărbați, desigur, de cele mai mule ori, la aceștia manifestându-se în alt mod. Primele relatări privitoare la isterie își au originea în antichitate. Despre ea au scris părintele medicinei Hipocrat (460-377 î.e.n.) și scriitorul, filozoful, medicul si cercetătorul naturii Avicenna (980-1037). În epoca modernă, isteria a fost studiată de savanți psihiatri cunoscuți, cum ar fi: neurologul francez Jacques Charcot (1825-1893) și psihologul, filozoful francez Pierre Janet (1859-1947). O deosebită atenție a fost acordată isteriei de către psihanaliști.

   În concluzie, isteria a fost considerată ca o starea psihopatologică – „dare în spectacol” a persoanelor cu instabilitatea emoțională manifestată prin modificări bruște și puternice de dispoziție sau indispoziție. Felul de a vorbi al acestor oameni este foarte caracteristic, precum și frecventele exagerări ale unor fapte reale. Mimica lor este expresivă, uneori teatrală – posibil un zâmbet ironic pe sub mustață. În comportamentul lor, al istericilor, se face simțită înclinația spre a poza, autoadmirarea. Istericul, fie el și politic, este însetat de atenție față de persoana sa, și pentru a înlătura o eventuală lovitură/suferință, se manifestă și mai teatral, prin gesturi, sau dacă pe acestea și le înfrânează pentru a poza într-un tip carismatic – prin luări de măsuri ciudate: vorbe în doi peri, ironii, amenințări. Istericului îi place să mănânce bine, să îndrăgească și să amăgească femeile frumoase, să fure și să profite de cei slabi. Ce va fi cu țara sa, nu îl interesează: Totul trebuie consumat astăzi ! Ce va fi mâine „vom trăi și vom vedea!, o spune istericul în sinea sa.

   Trufia și slava deșartă, minciuna și fățărnicia sunt metehne duhovnicești ale isteriei. În cartea „Nervozitatea, cauze, manifestări, remedii duhovnicești” a medicului psihiatru, psihoterapeut, specialist în psihologie medicală Avdeev D. A., născut în Rusia în 1964, se menționează că în comportamentul istericilor predomină întotdeauna falsitatea. „Fiecare faptă, fiecare gest, fiecare mișcare sunt calculate pentru a produce efect asupra privitorului. Istericii doresc întotdeauna să fie originali și nu se dau în lături de la nici un mijloc pentru a atrage atenția asupra lor”. „Istericul ce receptează fin și acut unele lucruri, rămâne insensibil la altele”.

   Uneori istericul poate fi bun sau mimează bunătatea, alteori își ascunde răutatea, manifestă machiavelism și un profund egoism. Istericul are și mare irascibilitate, este înclinat spre minciună cu dorința de a „ieși în față, de a părea mai deștept și mai bun decât alții. Îi place să atragă atenția asupra celor spuse de el, în acțiunile lui se vede un teatralism accentuat, o lipsă de naturalețe, o nesinceritate marcată, viclenie. Aceste stări demascate, pot produce conflicte. Istericul nu abandonează, găsește arma pe care o îndreaptă spre cei cu care a intrat în conflict. Pentru a capta atenția generală, el nu disprețuiește nici un fel de mijloace, recurge la orice viclenii, uneori chiar la minciuni evidente, dar cu care îi poate păcăli pe creduli, sau pe cei lipsiți de demnitate care se mulțumesc cu „fărâmituri” trimise de politicianul isteric. Este dispus, ca atare, a recurge la escrocherii sentimentale sau materiale. Refuză cu ușurință la prieteni, colaboratori, amenință, recurge la schimbări în favoarea lui, în ciuda faptului că la început colaborarea cu persoanele respective i se părea a fi de lungă durată. De cele mai multe ori îi cumpără ca pe niște sclavi, cu promisiuni ale funcțiilor sau banilor. De la dragoste la ură, pentru isteric nu este decât un pas. El are încredere în propria însemnătate, în propria glorie, propriul plan și propriul talent de a fi abil în afaceri murdare. Folosindu-și viclenia în vederea propriei îmbogățiri, fără scrupule dă la o parte orice, pe oricine, pofta de îmbogățire fiindu-i fără limită.

   Manifestările clinice ale isteriei sunt extrem de diverse. Pot avea loc convulsii isterice, paralizii, manifestate prin tremur al întregului corp sau al unora dintre părțile lui, tulburări de sensibilitate (diverse dureri ale coloanei vertebrale, junghiuri, amorțiri etc). Diapazonul comportamentului isteric este foarte cuprinzător, în tot comportamentul istericului se fac simțite falsitatea și nefirescul.

   În cartea amintită se menționează expresia „a minți cu viața”, căci istericul, în manifestările sale minte cu întreaga sa viață. Multe persoane isterice sunt printre politicieni, bărbați și femei, dar și printre unii manifestanți, cărora li se pot scuza ieșirile isterice, având în vedere dorința de echilibrare a provocărilor, dar fără a se ajunge la violență. Ura ivită din suflet, ca o explozie, trebuie stăpânită de comportamentul civilizat.

   Despre această boală sufletească se mai scrie: „Isteria este descompunere a personalității și ea eliberează cantități de energie uriașe, pierzătoare prin puterea lor distructivă, la fel ca în fisiunea nucleară”.

   Și totuși, ce este isteria: păcat sau boală? Este mai curând o dispoziție păcătoasă a sufletului, ce nu rareori duce și la boală. Oricum, n-ar fi trebuit ca oamenii să intre în „jocul” istericului. Și totuși, câți oameni au intrat sub sigla partidului și astfel s-a format „gașca” corupților, a hoților care acum își pun toată iscusința în a se salva de pedepsele meritate.

   Istericul trebuie să cedeze violențelor de orice fel pentru a nu da prilejul nașterii răspunsului la ura sa. Important este ca oamenii să-și păstreze calmul și demnitatea, să demonstreze dreptatea și adevărul, să înlăture minciuna și hoția. Se vede clar că politicienii au furat de unde au putut, adică de la stat, devenind astfel influenți și bogați, sărăcind populația, înglodând țara în datorii, aruncând-o în subdezvoltare și alungându-și tinerii din țară. Atenție acum la voturi, să nu fie și acestea furate!

   Curtea Supremă și-a dovedit lașitatea sub presiunea politicului aruncând soarta țării în mâinile votanților. Faptul arată că teama a pătruns în justiție! Cine ne va mai face dreptate? Unde este curajul justițiarilor? Dacă liderul PSD scapă de problemele de justiție, cu un procent de 30% din voturi și locul 1 în opțiunile electoratului, va prelua controlul Guvernului și Parlamentului și va candida la prezidențialele din toamnă. Dacă va avea multe voturi contra, sub 25% și locul 2 în opțiunile electoratului, PSD îl va îndepărta de la conducerea partidului și lucrurile vor evolua spre normalitate.

   În data de 26 mai 2019 există această șansă! „Huliganii”, „golanii”, „derbedeii”, să le arate politicienilor isterici, hrăpăreți și hoți unde le este locul, să le dovedească minciunile, furtișagurile, incompetența și să aleagă oamenii merituoși. Să arate prin votul lor că românii sunt în majoritate oameni harnici, inteligenți și cinstiți, că țara poate fi condusă altfel, de către oameni cinstiți, cu Dumnezeu în suflete!

   Oameni buni, nu greșiți! „E clipa magică a Democrației!”.

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

ÎN CE STORY AM INTRAT!

- Alo, alo, n-ați văzut un cal maro? Cum? Am înțeles eu bine? N-ați văzut niciun cal maro pe aici? A, da, vreți să știți de ce întreb? Uite-așa, pentru că fără știu cum, am intrat în povestea lui. Da, în povestea unui cal maro, care, când apare, când dispare și exact atunci când cred că ma aflu la un pas de el, că pot să îl ating, hocus-pocus, el s-a și făcut nevăzut. Să fie oare de la circ calul ăsta? Mă gândesc că o fi țâșnit din jobenul vreunui scamator și de acolo, cu un salt, a intrat direct în povestea mea, în timp ce eu credeam că lucrurile s-au petrecut taman pe dos, că eu am deschis ușa poveștii lui. 

 

Of, ce ți-e și cu poveștile astea...; unele sunt de viață, altele de dragoste, altele vin din viitor, mai sunt câte unele care au rămas agățate de tine din trecut și tot așa..., povești și iarăși povești. La unele te fac părtaș alții, în altele te vâri singur, iar apoi nu mai reușești să le dai de cap. Eu, de exemplu, am intrat în povestea cu calul maro. Și asta din cauză că aveam obiceiul să visez la cai verzi pe pereți. Ce să vă spun? Devenise deja obișnuință. Când ceva nu îmi era pe plac, deschideam cartea de povești: 

 

A fost odată ca niciodată ... și, fără să bag de seamă, tot citind, caii verzi pe pereți mă luau cu ei în lumea viselor cu ochii deschiși. Iar eu îi urmăream și alunecam într-o altă poveste, apoi în alta și în alta și tot așa. Până la urmă, din poveste în poveste, m-am trezit în povestea cu calul maro. Frumos bidiviul ăsta, nimic de zis, fermecat chiar, zicea că fusese o mârțoagă, care după ce a hăpăit un făraș de jăratic, odată s-a opintit și s-a prefăcut în ditamai armăsarul. Ba, vă rog să mă credeți, avea și aripi și scotea flăcări pe nări. Cum să pot eu să țin pasul cu un armăsar care zboară? Am alergat eu ce am alergat, l-am strigat, v-am întrebat și pe voi dacă nu cumva l-ați văzut, dar degeaba! Să știți, câteodată, am impresia că îl zăresc, că vine în zbor la fereastra mea, dar cât ai clipi din ochi a și dispărut. Vedeți, nu am apucat nici măcar să îi aflu numele. Ce-i drept, nici el nu s-a recomandat. 

 

- Ce anume? Să îl ademenesc cu o bucată de zahăr? Credeți că o să se lase ispitit? Ia să încerc! Ce să mai încerc, că a făcut asta fata de colo, cu eșarfă roz cu buline albe. Uite-o cum stă cu mâna întinsă, ținând în palmă o bucată dulce. Și, stați puțin, pe cuvânt de onoare, calul maro a venit în zbor și a coborât lângă ea. Ia priviți-l, priviți-l numai! Mănâncă din mâna ei zahăr, iar ea îi mângâie coama, se suie în șa și pleacă amândoi. Ca să vezi! Calul maro trăia în povestea fetei cu eșarfa roz cu buline albe. Iar eu, convinsă ca este din povestea mea, alergam după o iluzie. Cât pe ce să pătrund în povestea altcuiva! 

 

- Nu mai spuneți! Nu doar mie mi se întâmplă asta? Dar ce, vi s-a întâmplat și vouă să vă descoperiți, pe neașteptate, în poveștile altora? Da?! Chiar așa ?! Te pomenești că, așa cum am făcut eu, ați dat și voi search după calul maro? Dacă nu vă cer prea mult, vă rog să îmi spuneți și mie când se afișează “Find”. Până atunci, eu sunt de părere că aș face mai bine să deschid un document nou. Sau, nu, decât un document nou, ia să deschid eu umbrela, că a început să plouă așa de puternic, încât mai că-mi vine să zic vorba aia englezească: “plouă cu câini și cu pisici”. Nu cu cai? Cu câini și cu pisici? Stați puțin, dacă așa stau lucrurile, dacă plouă cu câini și cu pisici, poate să mă lămurească și pe mine cineva, în al cui story am intrat? Că decât să mă trezesc din nou, într-o poveste care nu este a mea, mai bine închid umbrela și… Gata, am deschis radioul. Ce muzică de dans se aude! Am dansat de atâtea ori până acum, în ploaie! Hai să mai dansez încă o data. Ziceți voi că o să mă ude până la piele? Și ce dacă? Nu sunt decât niște stropi de apă! Voi v-ați gândit la câini și pisici? De ce? Că doar n-am zis vorba aia englezească, nu-i așa? 

 

Corina Diamanta Lupu, BUCUREŞTI 

 

VICLENIEI ÎI PLAC ÎNTUNECIMILE VIETII


Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea. – Albert Einstein

 

   Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.    

   Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.

   Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. Citeşte întreg materialul

CIVILIZAȚIE vs. BARBARIE.

„Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice , sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.”

 – Platon

 

   Politica este știința și practica de guvernare a unui stat. Conține ca parte componentă conștiința politică, pe lângă instituțiile prin intermediul cărora se exercită puterea, și organizațiile politice. Noțiunea de conștiință ne vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. Ea îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Puterea politică este dependentă de conștiința politicianului care, în diverse cazuri, se modifică de la un moment la altul în raport de poziția sa socială, starea morală, culturală, educativă, lucruri ce sunt și nu sunt potrivite unui om de conducere sau unui om din arta politicii. Omul puterii/ politicii trebuie să fie o personalitate cu o cultură autentică și cu un bun simț al moralei, având la bază echilibrul spiritual adecvat. Făcând politică, omul puterii are nevoie, mai întâi de toate, de o rațiune logică pentru a nu deregla funcționalitatea normală a societății, de un comportament civilizat, și mai are nevoie de a se impune și de a soluționa problemele prioritare ale statului pentru a crea o bunăstare socială cât mai sigură, astfel ignorând interesele personale față de cele publice.

   Politicienii deci sunt persoane cu un rol important în activitatea politică. Exemplu de comportament civilizat au demonstrat cei veniți la Sibiu în data de 9 mai a.c., de ziua Europei, liderii cei mai puternici ai Europei. La Sibiu, Europa și-a regăsit, așa cum au apreciat cei mai mulți, numitorul comun, pe baza căruia va fi definită la Consiliul European din 20-21 iunie Agenda Strategică a UE pentru 2019-2024. A fost o organizare excelentă, o demonstrație de unitate, dublată de o dezbatere de substanță a unui spectru larg de provocări cu care se confruntă proiectul european – Viitorului Europei. Au fost abordate de către liderii politici și experții prezenți teme fundamentale, precum proiectele alternative pentru viitorul UE, relația transatlantică, apărarea europeană, combaterea dezinformării și vecinătatea Europei. Astfel, în vederea asigurării respectării statului de drept a fost evocată crearea postului de comisar european dedicat garantării valorilor democratice și statului de drept în UE, iar în materie de politică externă nouă state membre, între care și România, vor propune, la Consiliul Afaceri Externe din 17 iunie, măsuri pentru eficientizarea Politicii Externe și de Securitate Comune; opt state din UE  s-au pronunțat pentru accelerarea combaterii schimbărilor climatice, propunând alocarea a 25% din bugetul UE pentru aceste acțiuni de protejare a climei; 21 de șefi de state din UE, inclusiv România, au semnat un apel către cetățenii Uniunii de a vota la alegerile europarlamentare. Donald Tusk a convocat, în acest sens, un summit informal în 28 mai, când va fi cunoscută opțiunea cetățenilor europeni. Operațiunea de desemnare a președinților Comisiei, Parlamentului, Consiliului, Serviciului de Acțiune Externă și Băncii Centrale Europene va reprezenta primul test efectiv al spiritului de unitate afirmat la Sibiu.

   Unii au aplaudat motivațional întrunirea care a entuziasmat binefăcător unirea, democrația și drepturile civice. Existența cleptocrației în România, a statelor europene care cochetează cu extremisme, a unora din Europa care își manifestă antidemocrația și antiamericanismul se datorează, în bună măsură, îndepărtării națiunilor europene de valorile fondatoare, de bunul simț etic, politic și religios.

   „Nu poate exista Europa fără stat de drept, nu pentru că ar fi vreo doctrină ideologică. Aceasta este chintesența Europei ca entitate politică“, a subliniat Donald Tusk, președintele Consiliului European, de Ziua Europei, în limba română. Fiind un om sensibil și cunoscând faptul că românii sunt un popor afectiv, a mai spus: „Ați organizat un summit excepțional. Puteți fi mândri de munca depusă, la fel cum Europa e mândră de dumneavoastră. Pur și simplu m-am îndrăgostit de Sibiu. Toată Europa s-a îndrăgostit de dumneavoastră“.

   După 15 ani de la aderarea primelor state estice la UE, liderii europeni au demonstrat, la Sibiu, că sunt capabili să pună între paranteze ceea ce-i desparte și să-și afirme voința de a merge împreună mai departe. A fost o reușită demonstrație de unitate. Ar fi trebuit să-i bucure pe toți că suntem apreciați, tratați ca egalii celorlalți europeni, că s-au rostit discursuri cu atâta simplitate elegantă, deși avem multe lacune în problemele noastre interne, cea mai mare fiind problema cu statul de drept. Ar fi trebui să ne bucurăm că suntem într-o alianță cu celelalte țări ale Europei, o alianță de cea mai bună calitate pe care am avut-o vreodată, cum a afirmat și ambasadorul Emil Hurezeanu. În fond am intrat în Uniunea europeană fiindcă am vrut și fiindcă ni s-a oferit această șansă. Mai mult ca oricând ar fi trebuit să dovedim coeziune.

   Ar fi trebuit să apreciem simplitatea și căldura pe care ne-au oferit-o musafirii, simplitatea fiind starea morală a omului care se mișcă esențial și sincer. Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul ființei. De aceea Evanghelia, cartea simplității și a permanenței vorbește de simplitate. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează în sine legătura cu Dumnezeu. Simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie, o mare stăpânire de sine, o curățenie a sufletului. Simplitatea/claritatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul și armonia ei o fac să rodească și pe o altă dimensiune a vieții, cea a orizontului deschis. Sensul vieții este prins mai ușor și mai adevărat de omul care îți vorbește simplu și clar. Și acesta înseamnă a cunoaște sensul vieții. Sensul vieții nu poate fi cunoscut stând în afara ei, călcând pe un drum greșit, înseamnă a vedea la distanțe mari, a prevedea viitorul. A lupta pentru a se păși pe un drum drept și nu unul greșit. Ni s-a spus... A vorbi simplu și clar înseamnă a-i lumina pe cei din jur. Și așa a și fost.

   Am ajuns la întrebarea: Atunci de ce urăsc unii oameni? De ce se chinuiesc unii pe alții? De ce nu au o fărâmă de bunătate și de putere pentru a înlătura urâtul ce îi desparte? Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste și jertfă a Dumnezeului întrupat...

De ce atâta viclenie, minciună, lipsa curajului de a răspunde pentru faptele de corupție? La Craiova, cu ceva timp în urmă, Președintele partidului conducător, la scenă deschisă a implorat pesediștii să-l scoată din închisoare, la o adică!, dându-se mare luptător pentru patrie. Recent, în aceeași zi de 9 mai, din răzbunare și din orgoliu, a organizat un miting la Iași, alt centru cultural al țării, unde a vorbit – culmea perversiunii și a vicleniei – acuzând Președintele țării și pe membrii partidului cu propriile-i vinovății.

   Viața ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Acest om îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri, acest om își duce viața numai cu perdelele trase, complotist, căzut în propria sa întunecime, îngenunchind criteriile morale și ucigând bunul simț și omenia. Sunt iată oameni care trăiesc dezgustător de plin toate libertățile făpturii decăzute; trăiesc libertatea desfrâului, a minciunii și a furtului; libertatea tuturor păcatelor, libertatea care distruge, care schimbă viața oamenilor din jur într-o mlaștină. Și care incită prin discursul lor la violență. Mahatma Gandhi, liderul indian, avea dreptate când enumera  rădăcinile violenței: „Bogăție fără muncă, plăcere fără conștiință, cunoaștere fără caracter, comerț fără moralitate, știință fără umanitate”.

   Oameni necăjiți pe care președintele partidului conducător i-a cărat la Iași ca să-și satisfacă orgoliul. Oameni pentru care sărăcia a devenit o stare de normalitate. Unii dintre ei poate au aflat pe drumul care ducea la Iași pentru ce erau cărați acolo, pentru ce deveniseră dintr-o dată atât de importanți, fiindcă în satele noastre nimeni nu se mai ocupă de educația oamenilor. Înainte erau dascălii, preoții care îi informau și le dădeau sfaturile cele mai bune. Astazi primarul le ordonă și ei execută, în speranța că li se va da în schimb ceva. Nu există niciun program coerent de dialog cu satul românesc. Se mai adună bărbații la cârciuma satului și cel mai guraliv le mai spune câte ceva care este fals, dar sigur pentru ceilalți. Cine să le vorbească de demontarea statului de drept și de consecințele nefaste? Cine să le vorbească de hoție când prim ministrul îi învață că mita este un obicei românesc, un fel de a mulțumi. „Imbecilitatea oamenilor este întotdeauna o invitație către nerușinarea puterii”, spunea eseistul, filozoful Ralph Waldo Emerson. Primarii i-au umilit dându-le ordinul să se îmbarce în autocarele aduse la dispoziție, li s-au dat în mâini niște pancarte și li s-a spus să strige „PSD ! PSD!” Când au ajuns, s-au împărțit în două categorii: unii care  nu știau mulți dintre ei de ce se strigă împotriva lor, și alții cu ceva funcții pe la primăriile satului sau în organizațiile de partid, strigau înfierați „PSD, PSD!” O mână de derbedei” strigă conducătorul partidului. Și mă gândesc că Iliescu le spunea „golani” „Unii dintre romani care se cred europeni pana la trădare”. Adică cum? Europenii au trădători printre ei? Sau, trebuie să fii trădător ca să ai acces la Uniunea Europeană? Mai mare barbarie, mitocănie, obrăznicie, mai mare tupeu, nici nu se poate imagina. Barbaria este o stare primitivă de dezvoltare social-culturală, o atitudine, comportare care dovedește lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație.

Deh! Bine spunea Esop, scriitor antic grec, cunoscut pentru fabulele lui: Pe hoții mărunți îi trimitem la spânzurătoare, iar pe cei mari îi numim în funcții publice”. Dar, istoria, uneori, se repetă!

Se face politică, Partidele s-au mobilizat înaintea referendumului din 26 mai. Politicienii se arunca în arenă, gata de luptă. Mulți fără pricepere, dar plini de orgolii, prezenți în lista „penalilor corupți”. Unii/unele pesediști/pesediste obraznici, vocali, tupeiști până la limita nesimțirii.

   Un comentator scria: „Întotdeauna prostimea este docilă, ușor de manipulat, ușor de dus cu vorba. Și ușor de intimidat de către primar, popă, polițist. Merge la vot în mod disciplinat, ca vita la tăiere”. Cam dur spus, dar pe undeva aproape de adevăr.  Politicienii se fac că nu înțeleg că poporul nu mai suportă hoția, incompetența și minciunile. Uimită și parlamentara, pesedistă de primirea de la Iași! Zbierând din toți plămânii, până la lacrimi să convingă oamenii cât de mult își iubește țara, a plecat din Iași în huiduielile mai multor protestatari. Demnitarul s-a speriat atunci când a văzut mulțimea care o aștepta la ieșirea din hotel a început să strige „nu pot să ies”, și a putut pleca doar sub protecția jandarmilor.

   Altă formațiune în frunte cu prim ministrul s-au orientat spre Arad și Timișoara, neajungând la ultima destinație programată, oprindu-se într-o localitate din apropiere, au fost întâmpinați cu proteste. „Siderată sunt...” (vai!) de protestele celor care nu au fost aduși cu autobuzele pe banii poporului, dar afirmând totodată că nu se teme de proteste. Prim ministrul nu este siderat de propria incompetență și ticăloșie. Normal ar fi trebuit să-și dea demisia.

   Sunt partide, politicieni, activiști civici și intelectuali publici care luptă împotriva corupției, împotriva clasei politice lipsite de credibilitate și de pricepere, precum și pentru întărirea instituțiilor statului (în special a celor judiciare și speciale). Alte partide și alți politicieni, activiști și intelectuali luptă la rândul lor, pentru bunăstarea generală, pentru dezvoltarea țării, pentru lărgirea clasei mijlocii, pentru locuri de muncă, pentru – cu adevărat - mai mulți bani în buzunarele cetățenilor. Ar trebui să existe o unitate între ei, pentru a învinge, iar oamenii să se trezească din amorțeală, să gândească pentru binele lor, al copiilor și nepoților, respingând politicienii corupți, incompetenți și având încredere în cei cinstiți care vor să aducă un trai mai bun oamenilor acestei țări, bazat pe cinste, competență și moralitate.

   Votul din 26 mai este o șansă, poate unica șansă! Oamenii să judece dacă trăiesc bine, dacă sunt mulțumiți de viața pe care o duc, să se întrebe dacă vor să trăiască mai bine și să-și pună speranța în oamenii drepți și cinstiți.

 

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

 

 

Ambasada României la Wshington - comunicat de presă

11 aprilie 2019

 

Punct de vedere al Ambasadorului României în Statele Unite ale Americii, cu privire la stadiul relaţiilor româno-americane în contextul interesului manifestat de unele voci publice din România

Legăturile dintre România şi SUA au ajuns la punctul culminant de la stabilirea relaţiilor diplomatice în urmă cu aproape 140 de ani

 


În ultimii ani, relaţia bilaterală dintre România şi Statele Unite ale Americii s-a consolidat profund, pe toate dimensiunile, ajungând la un maxim istoric potrivit tuturor evaluărilor. Apreciem preocuparea unor lideri politici pentru dezvoltarea Parteneriatului Strategic româno-american şi mă bucur că am din nou oportunitatea de a răspunde unor nelinişti ocazionale, prin prezentarea unor date statistice clare care arată indubitabil faptul că legăturile dintre România şi SUA au ajuns la cel mai solid nivel de la stabilirea relaţiilor diplomatice în urmă cu aproape 140 de ani.

Pe această cale, doresc să felicit Ministerul de Externe şi pe toţi diplomaţii români care au lucrat intens în ultimii ani pentru a ajunge în acest punct culminant.

Pentru a ajuta la o înţelegere mai bună a stadiului relaţiilor româno-americane şi a clarifica anumite confuzii, aş dori să informez opinia publică asupra următoarelor realităţi din timpul mandatului meu:

  1. Preşedintele României a fost primul şef de stat din regiunea central şi est europeană care s-a întâlnit cu noul preşedintele SUA, fiind totodată pentru prima dată în ultimii 40 de ani când preşedintele României a susţinut, alături de preşedintele SUA, o conferinţă de presă cu audienţă globală pe peluza din faţa Casei Albe. 
  2. Primul-ministru al României a avut, pentru prima dată în ultimii 15 ani, o întâlnire oficială cu Speaker-ul Camerei Reprezentanţilor, având totodată întâlniri la nivel înalt cu membri ai Administraţiei americane. 
  3. În ultimii ani, Ambasada României în SUA a organizat peste 25 de vizite oficiale la nivel de prim-ministru, viceprim-ministru şi membri ai tuturor Guvernelor României care s-au succedat în această perioadă, indiferent de culoarea politică. În ultimele două luni, intensitatea contactelor oficiale la nivel înalt care au avut loc la Washington, între reprezentanţii celor două ţări, este fără precedent.
  4. Unele dintre ultimele contacte oficiale la nivel înalt ale unor membri ai Guvernului României cu membri ai Administraţiei americane au implicat ministrul român de Externe care s-a întâlnit, săptămâna trecută, cu secretarul de stat al SUA, respectiv ministrul român al Energiei care s-a întâlnit, luna trecută, cu secretarul american al Energiei.
  5. În timpul mandatului meu, Ambasada României în SUA a organizat vizite la Washington DC pentru peste 30 de parlamentari români.
  6. Am reuşit să organizăm la Bucureşti, împreună cu partea americană, cea mai mare misiune economică globală, cu participarea a peste 100 de companii americane. Schimburile comerciale dintre cele două ţări au crescut cu peste 20%, iar exporturile româneşti în SUA s-au intensificat semnificativ, ceea ce răspunde preocupărilor legitime ale liderilor politici de a diversifica parteneriatul româno-american.
  7. Relaţiile culturale dintre cele două ţări s-au intensificat, inclusiv pe fondul celor peste 50 de prezentări analitice, academice sau economice susţinute la universităţi, precum Harvard, Carnegie Mellon, George Washington University şi centre de gândire şi reflecţie prestigioase din SUA, în ultimii patru ani.
  8. Imaginea şi forţa de legitimitate a României în Statele Unite ale Americii s-au îmbunătăţit semnificativ, în condiţiile în care anul trecut, cu ocazia Centenarului, România a fost felicitată prin rezoluţii şi proclamaţii oficiale emise de Camera Reprezentanţilor, 45 de guvernatori reprezentând tot atâtea state americane şi de către primarul capitalei SUA, Washington DC. Aceste documente oficiale emise la 100 de ani de la Marea Unire şi 30 de ani de la căderea comunismului legitimează aspiraţiile naţionale ale românilor pentru libertate şi demnitate susţinute de SUA atunci, acum şi în viitor. Toate proclamaţiile sunt în curs de a fi transmise Muzeului Unirii de la Alba Iulia.  

Ambasada României va lucra intens în perioada următoare pentru organizarea unor vizite în SUA ale preşedintelui, premierului şi a oricărui alt oficial român. De asemenea, lucrăm la perfectarea unor vizite la nivel înalt ale reprezentanţilor SUA în România.

Toate aceste repere au făcut să ajungem astăzi la punctul culminant al relaţiei bilaterale româno-americane din ultimii aproape 140 de ani, cu dezvoltări puternice pe toate planurile: economic, politic, militar, cultural, educaţional. Îi felicit pe această cale pe diplomaţii români şi îi încurajez să îşi păstreze încrederea şi să rămână dedicaţi serviciului public pe care îl îndeplinesc cu eficienţă, asigurând o reprezentare demnă a României în SUA şi în lume.

 

Ambasador George Maior


 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii

Ambasada României

în Statele Unite ale Americii

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us

Ambasada României la Wshington - comunicat de presă


29 martie 2019

 

Ambasadorul George Cristian Maior cu ocazia discuției avute cu membri ai OSS Society pe marginea volumului “Primul spion american: Eroismul tragic al lui Frank Wisner”: “Atât România cât și Statele Unite trebuie să facă față acelorași provocări, unele noi, altele mai vechi, una dintre ele fiind cea rusească. Sunt sigur că, dacă Frank Wisner ar fi aici, ar spune că a atenționat încă de acum 70 de ani că aceasta este o amenințare foarte serioasă”

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii a fost, joi, 28 martie 2019, gazda unei dezbateri pe marginea volumului “Primul spion american: Eroismul tragic al lui Frank Wisner” (America’s First Spy: The Tragic Heroism of Frank Wisner), al cărui autor este ambasadorul George Cristian Maior. La discuție au participat, în calitate de invitați speciali, membri ai OSS Society, organizație nonguvernamentală americană care onorează realizările istorice din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ale fostului Birou pentru Servicii Strategice (Office of Strategic Services - OSS), predecesorul actualei Agenții Centrale de Informații (Central Intelligence Agency – CIA).


America’s First Spy” spune povestea lui Frank Wisner, legendă a spionajului american și unul dintre primii occidentali care au anticipat Războiul Rece. El a avut viziunea și curajul de a preveni Washingtonul în legătură cu amenințarea sovietică într-o perioadă în care SUA și URSS erau încă aliați, fiind martor la evoluțiile dramatice din București de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.


„Prima misiune a lui Frank Wisner la București a fost să îi repatrieze pe piloții americani capturați în timpul marilor bombardamente de la Ploiești. A reușit cu succes, mai ales că piloții au fost foarte bine tratați ca prizonieri de război în România. Deși nu a stat foarte mult la București, el a reușit să aibă contacte cu elita bucureșteană, având întâlniri inclusiv cu Regele Mihai, care și-a amintit mereu de Frank Wisner”, a afirmat George Cristian Maior.


Ambasadorul George Cristian Maior a arătat că volumul nu este dedicat doar unuia dintre marii eroi ai intelligence-ului american, Frank Wisner, ci este și o carte care prezintă dimensiunea fundamentală a interacțiunii dintre români și americani în circumstanțe dramatice. “Românii au avut mereu dorința de a trăi în libertate și s-au uitat către poporul american ca spre o forță a binelui. Frank Wisner a fost unul dintre primi care au înțeles, încă din 1945, faptul că Europa Centrală și Est va fi sub influența nefastă a sovieticilor care au capturat instituții și au forțat statul român să accepte o alianță impusă. Volumul arată și lupta dintre forțele libertății și cele asupritoare”, a afirmat George Cristian Maior.


Ambasadorul român a arătat faptul că Frank Wisner și-a amintit toată viața experiența sa din România, iar tot ceea ce a făcut după 1947 a fost să pună în practică o politică de stopare a amenințării sovietice care se răspândea global. El chiar a avut de suferit în cariera sa pentru că a spus adevărul despre cum acaparau sovieticii Europa de Est.

               

                    “Într-un fel, actuala cooperare extraordinară care există între serviciile de intelligence român și american este și o moștenire a lui Frank Wisner. Atât România cât și Statele Unite trebuie să facă față acelorași provocări, unele noi, altele mai vechi, una dintre ele fiind cea rusească. Sunt sigur că, dacă Frank Wisner ar fi aici, ar spune că a atenționat încă de acum 70 de ani că aceasta este o amenințare foarte serioasă”, a afirmat ambasadorul român.

                

                   La rândul său, președintele OSS Society, Charles Pinck, i-a mulțumit ambasadorului pentru faptul că a scris un volum despre un erou mai puțin cunoscut publicului, Frank Wisner. “Wisner ne-a lăsat o moștenire importantă de care trebuie să ne amintim.”, a precizat președintele OSS Society.

 

               Charles Pinck i-a oferit ambasadorului George Maior o copie după medalia de aur a Congresului acordată OSS în semn de recunoaștere a serviciilor și contribuției majore din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.


               Volumul ambasadorului George Cristian Maior reprezintă și o contribuție la dezbaterea care ar trebui să aibă loc anul acesta, cu ocazia trecerii a 30 de ani de la căderea comunismului.

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Ambasada României în Statele Unite ale Americii

Ambasada României

în Statele Unite ale Americii

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us



ULTIMUL POPAS AL UNUI MARATON LITERAR AMERICAN

Atunci când am traversat Atlanticul, spre a fi “participant de onoare” la cele două simpozioane newyorkeze, intrate de 26 de ani în fiecare lună ianuarie în tradiția culturală a comunității românilor din metropolă, nu bănuiam că invitațiile vor curge pe toată perioada celor nici 50 de zile cât aveam să rămân în America. Așa se face că am parcurs cu avionul distanțele dintre New York și Denver, Colorado, ajungând apoi în Michigan și de acolo am făcut o străpungere în Canada la Windsor și tot pornind din Michigan am intrat în statul vecin Ohio, la Cleveland, ca în final să accept o întâlnire cu românii enoriași la Biserica Înălțarea Domnului de la Canton, MI, păstorită cu dăruire de pr. Radu Roman, un intelectual deschis spre cultură.


   Realitatea este că nicio reuniune literară dintre cele șase nu a semănat celorlalte și  nici eu nu am  prezentat în același mod conferința Iubirea în poezia Anei Blandiana, cu care m-am anunțat în 4 comunități diferite. Temă nu era întâmplător aleasă pentru luna februarie când americanii sărbătoresc cu mare emfază comercială Valentin’s Day, iar românii își amintesc 10 zile mai apoi de Dragobete, fiul Dochiei, care fusese la daci un zeu al iubirii, precum Cupidon la romani. În plus, simțeam nevoia să explic românilor americani ce noutate metafizică aduce recentul volum al poetei Ana Blandiana, intitulat semnificativ Variațiuni pe o temă dată, pe care tocmai îl comparasem cu lirica erotică anterioară, cea din Persoana întâia plural (1964) afișând o feminitate manifestată debordant sau Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde viziunea autoarei devenise inconfundabilă. Acum constatam că “marea trecere” blagiană se conjuga după plecarea la ceruri a sufletului –pereche, care i-a fost Romulus Rusan, cu o redimensionare a iubirii, gândită în construcțiile onirice ale poetei gata să înfrunte moartea.

  

   Am aflat de când se concepea afișul pentru evenimentul literar din 24 februarie  2019 că nu numai pasionații de literatură adulți se pregătesc în Canton Michigan cu recitări, ci și copiii înscriși la Cursul de limba română, condus cu multă dăruire de profesoara Mariana Mitrea, program-recital pentru care s-au selectat din creația Anei Blandiana versuri  adecvate vârstei lor. O temă eternă ca iubirea, care a traversat axial marea poezie a lumii de la Sapho la Esenin și de la Petrarca la Eminescu, interesează  îndeobște un public larg. Și reuniunea de la sala socială a Bisericii Înălțarea Domnului din Michigan a dovedit-o din plin.

 

   Participanții la reuniunea literară dornici să asculte conferința mea despre Iubirea în poezia Anei Blandiana erau, mai mult decât oriunde în periplul meu american, de toate vârstele, de la elevii în clase primare la bunici pensionari, sosiți în America să-și îngrijească nepoțeii.  Celor care au venit și în anii precedenți la asemenea evenimente literare românești, le-am citit pe chip nerăbdarea și  entuziasmul. Zicerea mea a fost ascultată cu interes, mai ales că fiecare idee era exemplificată bogat cu versuri edificatoare. Imaginile proiectate pe ecran au punctat viața unei creatoare de mare talent, trecută pe sub furcile caudine ale socialismului românesc. Este regimul care a obstrucționat-o în răstimpuri, când a fost interzisă publicarea versurilor sale într-un total de vreo 8 ani, ceea ce nu este deloc puțin.  Dar o asemenea cenzurare nu a putut opri ascensiunea Anei Blandiana, marcată prin distincții internaționale, începând cu Premiul Gottfried von Herder conferit de Universitatea din Viena în 1982, și sosind la primirea ca membru corespondent în Academia Română și în Academia de Poezie Europeană. Astăzi Ana Blandiana este Cetățean de onoare al orașului Timișoara, în care s-a născut. Este și Doctor Honoris Causa al Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, al Universității “Dunărea de Jos” din Galați a și nu mai puțin al Universității “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. La două dintre aceste evenimente festive participasem direct și am povestit românilor americani ce fast academic a fost etalat la fiecare dintre ele. Așadar, astăzi Ana Blandiana este o prezență strălucită pe meridianele mapamondului, pretutindeni unde răspunde invitației de a vorbi, ea făcând cinste țării sale.

Cei mai grăbiți să recite au fost, bineînțeles, copiii. Le-am dat prioritate și i-am ascultat cu interes, pentru că la școala de limba română în fiecare lună se învață versuri din câte un alt poet român. Astfel, după ce în  ianuarie s-a recitat poezia lui Mihai Eminescu și Anei Blandiana i s-a consacrat luna februarie 2019, cu cele 4 ședințe de studiu al limbii române, urmează George Coșbuc în luna martie. Și așa mai departe.

Copiii, între care s-au remarcat  Ana Maria Brăzdău, Ana Vicol, David  Szocs, Andrada Adam, Teodora Andreica, Sebastian și Octavian Joița, au recitat sau au citit, fiecare după puterea memoriei sale, versuri din creația Anei Blandiana. Între adulți, ca de obicei, doctorul Adrian Andreica deține capul de afiș cu recitarea sa în care pasiunea pentru marea poezia românească este dublată de un exercițiu al memoriei la care își îndeamnă și pe fiica Teodora, valorificând până și răgazul  creat când o transportă cu autoturismul spre diferite destinații cotidiene. Iată un bun model pentru toți părinții copiilor din comunitatea lor de români americani.

A urmat lansarea cărților cu care eu sosisem anume din România, moment de obicei foarte așteptat de cei interesați de noutățile editoriale din țară. Cartea de proză Biserica fantomă a Anei Blandiana a fost prezentată de mine, iar Meditațiuni politico-istorice. Spre Marea Unire de memorandistul transilvănean Nicolae Cristea (1834-1902), o carte de certă valoare documentară pentru viața românilor din imperiul austro-ungar la fine de secol al XIX-lea și  Întâlnire pe calea undelor. Interviuri despre scriitori români, vol. 1 și 2, cu emisiunile literare „Gaudeamus” pe care le-am realizat în intervalul 2002-2011 la Radio Eveniment din Sibiu împreună cu prof. Alexandru Brașovean,  au revenit profesoarei Doina Popa, care a decelat cu autoritatea știută aspectele de conținut de cele ale stilului abordării.

Am oferit celor dornici de lectură în limba română exemplarele de cărți aduse din țară și revista academică sibiană “Lumina slovei scrise”, alături de publicația “Miorița USA” care apare la Sacramento în California sub directoratul publicistului Viorel Nicula. Din bucuria cu care le-au primit am dedus că mai există lectori dornici să citească ziare și reviste pe hârtie, preferate celor pe ecran, care sunt atât de frecvente astăzi.

M-am despărțit de conaționalii mei  din Michigan ca de obicei cu dragoste și tristețe, promițând nu doar că voi reveni, ci și că voi face o invitație poetei Ana Blandiana, pe care ei ar dori-o prezentă în comunitatea lor pentru o viitoare reuniune literară.

Drumul spre România l-am făcut într-un avion care m-a purtat peste Atlantic. Fusesem preocupată să aleg un loc la fereastră, singurul care îmi asigura șansa de a-mi stabili niște repere vizuale între cer și pământ. Înainte de a se lăsa întunericul, la înălțimea de 12.000 m am admirat relieful norilor rămași jos, departe, cu munții diafani, cu păduri albe și mări sau lacuri imaginare.

La geamul hubloului, am stat trează să admir stelele clare și luna care acum mi se arăta aproape, ea muza atâtor poeți romantici. Acum  cerul îmi oferea un spectacol unic, pentru că secera lunii se proiecta luminoasă pe aripa avionului, așa cum de atâtea ori admirasem în plimările mele europene munții Austriei sau Elveției oglindiți în lamura lacurilor. De data aceasta era incredibilă imaginea lunii răsfrântă pe luciul metalic al aripii de avion, care părea că o poartă cu noi, ore bune de zbor. Chiar și atunci când spre dimineață stelele au fost stârpite de griul luminii, ce făcea ca exact avionul să devină acum negru, silueta lunii continua să se distingă agățată temeinic de aripa avionului.  Ce imprimeu celest inedit!

   Apoi am lăsat în urmă bezna, descompusă în trei straturi distincte cromatic, de la negru la bleumarin și roșiatic. În fine, orizontul întreg a devenit rozaliu și silueta avionului se smulgea din mistuitoare negură ca să gliseze spre griuri tot mai clare. Norii se luptau să iasă din șalopetele lor întunecate spre a se scălda în lumina albului pur. Ce bucurie a privirii această victorie a Soarelui în disputa cu noaptea. Da, ne-am desprins din conul beznei înaintând spre lumină. Se apropia 1 Martie și eu mi-am promis, ca un răsfăț, că voi aduce primăvara în țara mea. De aceea purtam pe piept și primul mărțișor, unul confecționat și dăruit mie de românii americani, unii care nu vroiau să uite tradiția țării lor de origine, tocmai pentru că trăiau departe de ea, acolo, peste Ocean.


ANCA SÎRGHIE

PERFIDIA GUVERNĂRII POST-COMUNISTE


„Nu orice teroare înseamnă dictatură, dar fiecare dictatură înseamnă teroare.”

 – Vladimir Milak 

 

   În martie 2013, publicam în ziare și reviste articolul cu titlul  „În ce barcă ne urcăm? Încotro vâslim?” și cu un alt titlu: „A fi în Europa”, publicat ulterior în cartea „Articole și eseuri – vol. III” Motto-ul articolului erau cuvintele lui Emmanuel Kant: „Rațiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală.”

   Începeam articolul amintind că anul 2007 a fost anul aderării României la UE și sugerând faptul că  Europa se va putea afirma ca o putere internațională doar dacă va fi unită; în ultimii ani ai secolului trecut a fost în permanență un potențial teatru de război; nu a existat o conștiință europeană, întrucât a fost dominată de un naționalism distrugător. Astăzi, Europa întrunește aproape toate condițiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită și independentă, să scape de mizeria morală, existentă de altfel pe întreaga planetă. Numai astfel se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos și bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste țări ale ei, teama o poate cuprinde, odată cu încercările de revenire la un naționalism exagerat, periculos, așa cum am trăit în țara noastră România, în timpul comunismului. Naționalismul, populismul pot crea un viitor sumbru, o izolare și o îndârjire a populației, o renunțare la ceea ce am dobândit cu mari sacrificii – libertatea noastră. Din istoria trecutului  ar trebui să învățăm.

   De fapt, ideea de unitate europeană nu este nouă, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei continentului, idee abordată în scopul găsirii unei soluții pentru evitarea conflictelor dintre statele bătrânului continent și pentru o viață mai bună a populației. De exemplu, „Pax romana” (Pacea romană) a fost o realitate istorică făcută în vederea unificării întregii Europe sub dominația romană, un mod de organizare a vieții sociale, devenit în timp un model de structurare a raporturilor politic-militare pe spații geo-politice largi. Pe parcursul istoriei au urmat și alte multe idei de unificare. Dintre ele amintim ideea lui J. J. Rousseau, la vremea sa, care vedea o „republică europeană” numai „dacă monarhii și-ar abandona natura lor lacomă și belicoasă” – spunea, considerând că popoarele se pot emancipa, și ca urmare pot deveni mai înțelepte. La Congresul pacifist de la Paris din 1849 Victor Hugo a rostit celebrele-i cuvinte: „…Și va veni ziua când vom vedea două grupări uriașe: Statele Unite ale Europei și Statele Unite ale Americii dându-și mâna prietenească peste ocean...”. Și cum întotdeauna poeții au avut darul previziunilor, posibil ca aceasta să se concretizeze cât de curând. Și ar trebui să se concretizeze curând, întrucât sunt mulți care vor să împiedice acest proiect, de teama unei Europe formată din state cu o cultură și civilizație veche, valoroasă și creștină.

   Mai scriam că europenii, trebuie să înțeleagă însemnătatea istorică dar și cea geopolitică a proiectului Uniunii Europene; să fie mai atenți la dezbinarea provocată de unii, la diversiunile aruncate în rândul populației prin diverse mijloace de informare. „Euroscepticismul, izolaționismul sau naționalismul de galerie” – după cum scria cineva inspirat – vizează tocmai dezbinarea și haosul în țări și pe continent.

    Ce perfidie să spui: „Noi am vrut în Uniunea europeană pentru o viață mai bună, nu pentru a ne întoarce la frică și teroare”, adică, să atribui părții opuse ție ceea ce practici tu în partidul tău și în guvernul tău!

   A nu se uita că Sistemul comunist din România, dar și din întreg blocul comunist al statelor care au cunoscut ocupația sovietică, a fost consolidat de Dej și dezvoltat de Ceaușescu. Revolte împotriva comunismului au fost în Cehoslovacia și Ungaria, punctul culminant fiind atins în Polonia cu Solidaritatea lui Lech Walesa. Dar, românii nu s-au putut opune comunismului și instituțiilor sale represive, doar cazuri izolate și care au fost repede anihilate, tocmai din cauza terorii cumplite a regimului; represiunea la noi în țară a fost mai mare ca în celelalte țări. Acum, activiștii importanți ai PCR – așa zis eșalonul 2, dar și cei din eșalonul 3, și foștii securiști ocupă importante funcții decizionale în stat, mulți cu sprijin discret al aceluiași vecin de la Răsărit. Nu se vede, sau ne este teamă și acum să privim realitatea?

   În cartea „Refugii” a regretatului scriitor Augustin Buzura, acesta scria: „Se pare că pentru a înțelege și a lua lumea în serios, cu toată gravitatea și răspunderea, fiecărei generații îi este destinat un Waterloo. La acest dramatic punct de cotitură mulți se pierd, se înspăimântă. Caută refugii.”

   Da!, când ne izbim de un inamic puternic și perfid în viața noastră, unii riscă și duc lupta mai departe pentru a învinge, alții abandonează, se retrag din luptă și nu mai câștigă nimic, din contră, încetul cu încetul se pierde și ceea ce s-a câștigat cu sacrificiul Revoluției din 1989 – Libertatea. Nepăsarea ia locul revoltei iar nepăsarea care este un gen de lașitate va duce la umilință și depersonalizare.

   Ne aflăm în acest punct, în care avem o guvernare iresponsabilă, incapabilă, perfidă, mincinoasă. Pășind subversiv au acaparat instituții  și au pus în conducerea lor oameni manevrabili pentru a-și urmări planurile de păstrare a privilegiilor dobândite ilegal și a putea scăpa de răspunderea în fața justiției.

   Conducătorii partidului de la guvernare vor să abroge toate legile, vor un punct zero de la care să aplice legile lor, iar toate pedepsele să fie anihilate pentru a-și păstra averile dobândite ilegal, pentru ei, copiii, nepoții și amantele lor. Acaparând instituțiile de vază, au ajuns să acționeze pentru acaparare justiției în propriul lor interes. Democrația o vor desființată, dictatura reinstalată.

   Ce va urma după justiție? Se întrevede pasul următor, cel al dărâmării Președintelui care-i incomodează punându-le câte o frână în demersurile lor mârșave, atâta cât îi permite funcția, redusă și ea de către guvernanții pesediști. În acest scop îl denigrează și pregătesc alți pretendenți la funcția de Președinte pentru următoarele alegeri; și pentru funcția căruia pregătesc alți pretendenți la alegeri. Stau la pândă și vor anunța un candidat pe ultima sută de metri, pentru a nu exista timp de atac al opoziției, pentru a-i ameți.  

   Poporul ar trebui să-și apere Președintele, singura persoană care mai poate face ceva pentru binele acestui popor, să se adune în jurul lui, să-i susțină demersurile. De asemeni să susțină Procurorul propus pentru postul de Procuror-șef european, care a muncit pentru a scăpa țara de mizeria morală, iar acum, din ură și răzbunare, regimul mafiot a supus-o unui act terorist de intimidare (mai urma, după apariția acelor 9-10 judecători în spatele Dnei Kovesi, să-i pună pistolul la tâmplă) neținând seamă de calitățile profesionale și omenești ale candidatei, apreciate de Parlamentul European. Au acționat cu ură, preluând metodele staliniste, pe care le-am trăit sub regimul trecut.

   Am reținut cele povestite de un jurnalist. Aflându-se undeva în Munții Semenic, a întâlnit un cioban și abordând situația din țara noastră, acesta i-a spus: „Băiete, comuniștii ăștia sunt ca râia la oi. Nu mai scapi de ei! Și e trist că nici acum, după douăzeci și ceva de ani de democrație, noi românii, nu am scăpat de râia comunistă care a transformat acest popor în oi".

 

   Cred totuși că nici acel cioban, în sinea lui, nu și-a pierdut speranța!

 

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

Ambasada României la Wshington - comunicat de presă


28 februarie 2019

 

Participare la nivel înalt la Washington, la evenimentul dedicat preluării Președinției Consiliului Uniunii Europene de către România

 

Ambasadorul George Cristian Maior: “Cadrul strategic al dezvoltării viitoare a Uniunii Europene trebuie să fie ferm ancorat într-un parteneriat transatlantic solid şi dinamic”

 

Preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene de către România a fost marcată la Washington miercuri, 27 februarie 2019, printr-o recepție organizată de Consiliul de Afaceri Americano - Român (AMRO) în clădirea Capitoliului, sediul Congresului Statelor Unite ale Americii.

Evenimentul a avut loc în prezența ambasadorului României, George Cristian Maior, a membrilor Congresului: Michael Turner și Daniel Lipinski, copreședinți ai Grupului de Prietenie pentru România din Congresul SUA; Gregory Meeks, copreședinte al Grupului de Prietenie pentru Uniunea Europeană; Lloyd Doggett, membru al Comisiei pentru alocarea de resurse bugetare din Camera Reprezentanților;  Rob Bishop, membru în Comisia pentru servicii armate; a prim adjunctul asistentului secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, Julie Fisher; a adjunctului asistentului secretarului comerțului, Ian Steff; a președintelui Consiliului de Afaceri Americano - Român, Eric Stewart; ambasadori la Washington ai statelor membre UE, membri ai mediilor de afaceri și ai principalelor think-tank-uri din capitala americană.


În discursul său, ambasadorul George Cristian Maior a prezentat succint evoluţia agendei politico-legislative europene în primele luni de mandat ale Preşedinţiei române a Consiliului UE, punctând progresele realizate în dosare cu relevanţă pentru cooperarea transatlantică. A subliniat că unul dintre obiectivele cheie ale Preşedinţiei române a fost, încă de la început, consolidarea parteneriatului SUA-UE şi dezvoltarea tuturor dimensiunilor acestuia. A exprimat angajamentul României faţă de menţinerea unui dialog transatlantic constructiv şi substanţial pe toate temele de interes comun. „Cadrul strategic al dezvoltării viitoare a Uniunii Europene trebuie să fie ferm ancorat într-un parteneriat transatlantic solid şi dinamic” a arătat ambasadorul român.  


În contextul aniversării, în 2019, a 30 de ani de la căderea comunismului în Europa de Est, ambasadorul George Maior a adresat mulţumiri tuturor membrilor Congresului SUA, care au susţinut permanent aspiraţiile şi parcursul democratic al României.


La rândul său, Daniel Lipinski, copreședintele democrat al Grupului de Prietenie pentru România din Congresul SUA, a promis sprijin pentru intrarea României în programul visa waiver, arătând că acest lucru este important pentru întărirea relațiilor dintre România și Statele Unite. El a arătat explicit că va lucra în Congres pentru ca România să fie inclusă în program.


În  mesajul său, Michael Turner, copreședintele republican al Grupului de Prietenie pentru România, i-a mulțumit ambasadorului României, George Maior, pentru cooperarea avută în cadrul Congresului american și pentru  leadership-ului său în întărirea relațiilor bilaterale româno-americane. Michael Turner a ținut să sublinieze rolul important pe care România îl are în întărirea securității regionale, inclusiv prin instalarea facilităţii antirachetă de la Baza Militară Deveselu, expresie a angajamentului României în consolidarea securităţii în zona euro-atlantică.

Ian Steff, adjunctul asistentului secretarului comerțului, a subliniat faptul că economia României are cea mai rapidă creșterea economică din cadrul Uniunii Europene, deținerea Președinției Consiliului UE reprezentând inclusiv o oportunitate pentru întărirea legăturilor comerciale dintre Europa și SUA. Ian Steff a felicitat România pentru organizarea summit-ului de la București, de anul trecut, al Inițiativei celor Trei Mări, reuniunea la care a participat, conducând delegația economică a SUA.


La rândul său, prim adjunctul asistentului secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, Julie Fisher, a salutat contribuția României la operațiunile militare aliate. Ea a subliniat faptul că România oferă un exemplu de cum pot fi contracarate amenințările din zonă și cum poate fi asigurată securitatea regională.

În discursul său, Gregory Meeks, copreședinte al Grupului de Prietenie pentru Uniunea Europeană din Congresul SUA, a felicitat România pentru preluarea Președinției Consiliului UE. El a arătat faptul că România este un exemplu strălucit în tot ceea ce a făcut în ultimii ani, fiind un partener important în regiune pentru Statele Unite. Gregory Meeks consideră că cea mai importantă relație strategică a SUA este cea cu Uniunea Europeană, și și-a exprimat convingerea că, sub conducerea României, relațiile transatlantice vor fi întărite.

 

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


 

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii

Ambasada României

în Statele Unite ale Americii

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us

 

SUCCESUL UNEI ROMÂNCE

  „Cel care mută un munte începe întotdeauna prin a îndepărta pietrele mai mici.” – Confucius

 

   Succesul este o stare sufletească dobândită prin muncă. El este simțit în interiorul celui care l-a dobândit, precum și în lumea din afară, cu o arie mai mică sau mai mare, după importanța dobândirii lui. Succesul este direct proporțional cu munca depusă și pasiunea pentru atingerea lui. Succesul depinde în primul rând de calitatea celui care luptă să-l dobândească. Pentru succes trebuie să fii dotat intelectual, să muncești intens, cu concentrarea asupra obiectivului urmărit. Succesul are treptele lui de urcat până la atingere. Depinde de pașii pe care îi faci, hotărârea și încrederea în tine, cu care pășești. Iar încrederea este necesar să se sprijine pe calculul rațional și pe focul pasiunii cu care ai pornit la muncă până la atingerea lui, precum și în continuare, pe drumul materializării acestui succes.

   Să nu ne gândim la dușmani, ci să ne concentrăm asupra țelului propus. Succesul nu e rezultatul unei arderi spontane, nu este norocul venit peste noapte, ci este rezultatul unei munci intense, corecte – curajoasă, sinceră și având drept scop Binele. Succesul nu vine din altă parte, persoana respectivă trebuie să-și aprindă acest foc în suflet.

   După zile întregi de așteptări, timp în care țineam pumnii strânși pentru România, justiție și statul de drept, Laura Codruța Kӧvesi a fost audiată la Brussel, pentru postul de procuror-șef al UE.

    Marţi seară, 26 febr. 2019 Laura Codruţa Kӧvesi a fost audiată de comisiile reunite CONT și LIBE, ce țin de Parlamentul European. Prestația doamnei Laura Codruța Kӧvesi a fost excepțională, conform pregătirii și profesării în acest domeniu al justiției. Ulterior, a fost votată pentru funcția de procuror-șef european de către Comisia de control bugetar (CONT) cu 12 voturi,  în timp ce procurorul francez Bohnert a primit 11, iar candidatul germanul a primit un singur vot.

Laura Codruța Kovesi a obținut primul loc și la votul din Comisia pentru Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE), ceea ce o face candidat al Parlamentului European pentru postul de procuror-șef european. Urmează votul țărilor membre în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Laura Codruța Kӧvesi a fost votată cu 26 voturi, în timp ce candidatul francez a primit 22 voturi, iar cel german un vot. Este o victorie individuală, este succesul unei românce!

   Am avut sentimentul rușinii văzând cum guvernanții români au respins-o, cu câtă ură și invidie au putut vorbi europarlamentarii români, un exemplu revoltător fiind cel al Mariei Grapini.
Laura Codruța Kӧvesi, simbolul anti-corupției, a revenit în România după votul din Comisia CONT și LIBE pentru funcția de procuror șef european. Fosta șefă a DNA a susținut o scurtă declarație de presă pe Aeroportul Otopeni:

„M-am înscris în cursa pentru EPPO ca profesionist. Nu am avut suportul guvernului de la București, nici nu l-am cerut și nici nu mă așteptam să îl primesc. Ceea ce a depins de mine am făcut. Este o mare onoare că am obținut primul loc la selecția tehnică a Comisiei Europene și că am avut ocazia să îmi susțin candidatura în Parlamentul European, alături de alți doi profesioniști. Competiția pentru desemnarea EPPO a fost organizată într-un mod desăvârșit, sunt bune practici din care toate țările au ceva de învățat, și, mai ales noi, în România, avem de învățat.

Cred ca acest vot din Parlamentul European nu a fost doar pentru mine, ci a fost un vot pentru sistemul de justiție român, dar și pentru toți cetățenii români care au susținut în ultimul timp lupta anticorupție și statul de drept. Cred că acest vot a fost pentru toți procurorii și judecătorii din Europa care sunt supuși presiunilor în activitatea lor.

În aceste zile magistrații români se opun cu îndârjire preluării sub control politic a Justiției, în urma unei ordonanțe de urgență ce încalcă normele europene, încalcă recomandările explicite ale Comisiei Europene, ale Greco și ale Comisiei de la Veneția.

Sunt magistrat român și sunt alături de colegii mei. Situația la care s-a ajuns este chiar gravă, un protest al magistraților este ceva ieșit din comun.”

   Da, avem nevoie de un sistem judiciar puternic, procurori curajoși care să-și facă în continuare meseria. Oamenii sunt alături de magistrați care nu cedează. Bravo lor!

 

Vavila Popovici - Carolina de Nord

Comunicat de presă al Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, referitor la citarea doamnei Laura Codruța Kövesi de către Secția de investigare a infracțiunilor din justiție



14 Februarie 2019

 

Prioritatea zero a tuturor celor care au responsabilități în statul român, indiferent de funcțiile pe care le ocupă, trebuie să fie protejarea și consolidarea statului de drept.

 

Solicit Secției de investigare a infracțiunilor din justiție corectitudine maximă, respectarea cu strictețe a legii și clarificarea rapidă a situației în ceea ce privește dosarul deschis pe numele doamnei Laura Codruța Kövesi, conducerea acestei secții având o imensă răspundere în acest sens.

 

Secția specială pentru anchetarea magistraților nu trebuie sub nicio formă să fie un instrument politic de anchetă și intimidare a magistraților și procurorilor. Am contestat încă de la început înființarea unui astfel de organism, sever criticată și de către Comisia de la Veneția, Comisia Europeană și GRECO, pentru că nu prezintă suficiente garanții de independență în raport cu factorul politic și poate afecta încrederea cetățenilor în justiție.

 

Majoritatea PSD-ALDE a ignorat cu bună știință toate aceste avertismente, astfel că această secție specială, în acest moment, funcționează. Tot această majoritate, printr-o serie de modificări nocive ale legilor justiției, este direct responsabilă pentru generarea conflictului care există acum în rândul magistraților. PSD-ALDE a construit de la bun început un discurs anti-justiție și a făcut demersuri concrete pentru revocarea din funcție a procurorului-șef al DNA și a procurorului general al României, mai nou, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție reclamând, de asemenea, presiuni și interferențe.

 

Atenționez majoritatea PSD-ALDE să înceteze să mai facă și alți pași înapoi care să îndepărteze România de parcursul său european, ca stat democratic consolidat. Este imperativ ca PSD-ALDE să pună în aplicare cu celeritate opiniile Raportului Comisiei de la Veneția și recomandările cuprinse în Raportul Comisiei Europene privind MCV, astfel încât independența justiției și lupta anticorupție să nu fie afectate, iar fundația democratică a statului român să nu fie periclitată.

 

Lupta anticorupție va continua în România, în ciuda oricăror eforturi agresive ale celor care își doresc să controleze justiția și să îngenuncheze statul de drept. Ca Președinte, voi acționa și mai departe pentru menținerea statutului pe care România și l-a câștigat cu mari sacrificii, de țară în care instituțiile sunt puternice, dar sunt puternice prin aplicarea corectă a legii, nu prin abuzuri.

 

(presidency.ro)

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE AL ROMÂNIEI

14 februarie 2019 

Comunicat de presă


Ministrul delegat pentru afaceri europene, George Ciamba, a reprezentat Consiliul Uniunii Europene la o dezbatere pe tema amenințărilor de securitate legate de prezența tehnologică a Chinei, în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European (12-14 februarie) 


În cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European, ministrul delegat pentru afaceri europene a fost invitat să exprime punctul de vedere al Consiliului UE la dezbaterea “Amenințări de securitate legate de prezența tehnologică în creștere a Chinei în UE și posibile acțiuni la nivelul UE de reducere a acestora”.

Ministrul Ciamba a arătat că securitatea cibernetică a devenit în ultimii ani o prioritate la cel mai înalt nivel politic și o tema constantă pe agenda Uniunii Europene, toate instituțiile europene acordându-i o atenție deosebită. Președinția României la Consiliul UE depune toate eforturile în vederea finalizării măsurilor aflate în curs de adoptare, cu obiectivul creșterii rezilienței Uniunii la amenințările cibernetice în creștere.


George Ciamba a dat asigurări Parlamentului European asupra importanței pe care Consiliul o acordă dezvoltărilor tehnologice și securității.”Securitatea cibernetică este, într-adevăr, una dintre principalele provocări cu care ne confruntăm, întrucât atacurile sunt capabile să cauzeze daune economice grave și să încalce viața privată și drepturile fundamentale ale cetățenilor”, a punctat oficialul român.


Ministrul delegat s-a referit și la ambițiosul pachet privind securitatea informatică prezentat de Comisie în septembrie 2017, pachet care a fost urmat de un set de concluzii ale Consiliului și de un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a acestora. George Ciamba a subliniat în intervenția sa necesitatea de a acționa pentru creșterea capacității UE de prevenire, descurajare și reacție la atacurile cibernetice.


Oficialul român, în calitate de reprezentat al Președinției Consiliului UE, a asigurat Parlamentul European de consolidarea instrumentelor pentru a răspunde eventualelor riscuri pe care anumite investiții le-ar putea aduce securității sau intereselor esențiale ale Uniunii.


Totodată, George Ciamba a adus în discuție și subiectul combaterii dezinformării. A reiterat faptul că tema reprezintă o prioritate pentru Președinția României la Consiliul Uniunii Europene și a întărit necesitatea unei cooperări aprofundate între statele membre, instituțiile Uniunii și societatea civilă pentru contracararea acestui fenomen.

 NU POT SĂ CRED!


„Când Îngerul se pregătește de plecare, / îmi pune cuvintele-n palmă, / ne mai având vreme să mi le șoptească, / și-mi spune să le folosesc cum știu. / Fiindcă îngerii au multă treabă / într-o lume absurdă, cârmuită prost, / în care multe nu mai sunt la locul lor / și totul arată hidos, / ca o haină întoarsă pe dos. / Privesc cuvintele de el dăruite / – flori din muguri ieșite – / purtând lumini albe-n petale / și sufletu-mi se frământă: / Ce pot face cu darurile sale, / când cuvintele și gesturile de dragoste / ca printr-o vrajă au fost răsturnate –  / „Iubirea și credința pe dos și blestemate!” –  / iar sufletele oamenilor – pietrificate? Într-o lume absurdă, cârmuită prost, / în care multe nu mai sunt la locul lor / și totul arată hidos, / îngerii au multă treabă.” – Din volumul „Îngerul scrie poemul”.

 

   Există o limită a răbdării. Cred că există și rușinea pe care omul o simte în fața neputinței sale de a reacționa față de nesiguranța vieții creată de politicienii vremii. Cred, fiindcă tendința de a se împotrivi, a se răzvrăti la un moment dat, când răbdarea ajunge la limită – există totuși. Parafrazându-l pe Descartes, Camus scria: „Mă revolt, deci sunt”, revolta părându-i-se o normalitate a existenței. Desigur că nu toate răzvrătirile sunt justificate, dar atunci când oamenii și-au atribuit un timp de meditație, de informație, de cântărire a evenimentelor din viața lor, se poate ajunge la a hotărî că „așa nu se mai poate!”, înlocuind formula, tot de ei însușită în unele momente ale vieții, și anume, că „se poate și așa!”. Iaca, nu se poate! Nu se mai poate! Și nu se mai poate fiindcă este viitorul în joc.

   Și dacă privim harta lumii, vedem că revolta s-a răspândit într-atât, încât ea a devenit o valoare prețuită, intrată în tabelul virtuților, poate chiar o religie a omului modern care nu poate trăi fără a se revolta pe merit, dar și uneori, este adevărat, pe ne-merit. De vină au fost, și continuă să fie, stările  haotice, nesiguranța, teama de foame sau înlănțuire/sclavie, din care nu va mai putea ieși, stări determinate de dictatori, conducători cu un cult al personalității supraevaluat, cum au fost Napoleon, Nietzsche, Marx (pe care l-am descris amănunțit în alt eseu), Lenin, Stalin, Mao, Ceaușescu, și cărora le-au mai urmat și vor să le urmeze și alții.

   Biblia ne învață că atunci când există iubire între oameni, aceste stări sunt excluse: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul”.

   Desigur că ideal ar fi să trăim într-o societate în care nu există egoism, unde oamenii se ajută unii pe alții, iubirea să fie cea care îi unește și ei să fie mulțumiți, fericiți. „Ideea perfectului nu e idee, ci dorință. Este întâmpinarea Celuilalt, începutul conștiinței morale care pune în cauză libertatea mea...”, spunea filozoful Emmanuel Levinas. Să dăm ascultare și cuvintelor lui Cioran: „Nu este vorba să ajungem la fericire, ci la un grad mai mic de nefericire”.

   Dar, când învățătura creștină este călcată în picioare și conducătorii sunt lipsiți de principii ale vieții, mimând credința sau defăimând-o, acționând împotriva principiilor ei, nu poți îngenunchea în fața nedreptăților, a blasfemiei. Când valorile sunt date la o parte, nonvalorile cărora le lipsesc principiile sunt cele care predomină, atunci omul are dreptul să se revolte, pentru a nu rămâne înghenuncheat până la sfârșitul vieții lui și mai mult, să accepte ca urmașii lui să trăiască într-o asemenea societate, pregătită de actualii conducători. Se revoltă acei oameni care au principii de viață clar definite în minte și doresc a le face cunoscute și celor „rătăciți”, să-i determine să se conformeze principiilor sănătoase ale vieții.

   Guvernanții noștri incompetenți, agramați, aroganți, cinici, pe fețele cărora citești îndârjire, răutate ori jemanfișism, oameni care în loc să fi pus în viața lor mâna pe cărți de specialitate și de cultură generală, au preferat să practice diverse vicleșuguri pentru a pune mâna pe putere și înșelând poporul, mințind, distorsionând adevărul, să poată fura din avuția țării, cu scopul de a le fi lor bine, fără a ține cont de principii, conștiința lor – glasul lui Dumnezeu – fiind adormită. Acești oameni fac toate jongleriile posibile să poată scăpa acum, de răspunderea păcatelor, ilegalităților pe care le-au comis în acțiunea furturilor.   

   Mă întreb: acești impostori și slugile lor, cu toții – tupeiști, bădărani, obraznici, fără de un minimum bun simț, cu comportamente golănești (vezi expresiile lor!) – pot fi acceptați de un popor a cărui bun simț, modestie, credință, corectitudine, respect față de semeni și față de tradițiile sale l-au caracterizat în toate timpurile? Cum s-au putut dezumaniza acești indivizi într-un timp așa de scurt, devenind robii banului, al desfrânării, întinând onoarea și demnitatea?

   Indivizi nerușinați și-au permis a persecuta pe tinerii dotați, bine pregătiți profesional, determinându-i să ia calea dură a străinătății, iar pe cei înapoiați de la studii după terminarea unor universități celebre ale lumii cu gândul de a pune în practică bagajul lor de cunoștințe, i-au ignorat, le-au pus „bețe în roate” la ocuparea unor posturi la care ar fi avut dreptul, demoralizându-i în acest mod.

   Întrebarea este: Mai rău de atât se poate? Unde putem ajunge cu această atitudine a partidului conducător – anti-occidentală, anti-europeană, anti-democratică, anti-capitalistă, anti Banca Națională a țării? Nu este o rușine să avem o astfel de țară izolată și ulterior reorientată, conform dorinței acestui partid, într-o altă direcție? Putem accepta să trăim într-o țară bogată cu o populație sărăcită de niște borfași?

    Nu pot să cred că materialismul cu foamea lui exagerată de materie, de concret, și grobianismul și cinismul distrugător de suflete vor mai dăinui mult, ci cred într-un nou umanism, când lumea va reveni la valorile fundamentale, precum înțelegerea, respectul și iubirea. 

   Nu pot să cred că această lume cu valori răsturnate, lume tensionată, agitată, străbătută de teamă și nesiguranță nu își va putea reveni, că patriotismul acestui popor, voința, în primul rând voința lui pentru binele țării nu va învinge imbecilitatea, mocofănismul, ticăloșia guvernanților, pentru ca principiile sănătoase care trasează drumul în viață a cetățenilor să devină valori conducătoare. Să ne amintim cuvintele spuse de un filozof: „Frângerea voinței produce o mentalitate de sclav”.

  

   Nu pot să cred că poporul va accepta această mentalitate!

  

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

 

here to edit text

Ambasada României în Statele Unite ale Americii - COMUNICAT DE PRESĂ

30 ianuarie 2019

 

Ambasadorul României, George Cristian Maior, a susținut o conferinţă la invitaţia B`nai B`rith, cea mai veche organizaţie a comunităţii evreieşti din lume

 

Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a susţinut marți, 29 ianuarie 2019, la invitaţia B`nai B`rith, cea mai veche organizaţie a comunităţii evreieşti din lume (fondată în 1843), o conferinţă dedicată prezentării priorităţilor țării noastre la conducerea Consiliului Uniunii Europene și oportunităților generate de această poziție pentru consolidarea legăturilor dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană.


Ambasadorul român a evidenţiat prioritatea acordată de România conceptului şi valenţelor coeziunii ca element esenţial al unităţii europene, vital pentru promovarea proiectului european şi a rolului global al Uniunii. Totodată, ambasadorul George Maior a subliniat dorinţa României de a contribui la întărirea parteneriatului transatlantic: „Un parteneriat de succes între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii este esenţial pentru ca valorile democratice să rămână un reper cheie al ordinii internaţionale.”


De asemenea, ambasadorul George Maior a mulţumit domnului Daniel Mariaschin, CEO şi vicepreşedinte executiv al B`nai B`rith, pentru contribuţia sa la consolidarea legăturilor dintre Statele Unite ale Americii şi România, a relaţiei cu statul Israel, precum şi la eforturile constante ale României de combatere a anti-semitismului.


Oficialul român a subliniat importanța Israelului ca partener strategic indispensabil al Uniunii Europene, pe o gamă largă de aspecte, de la stabilitatea regională și contraterorism la dezvoltarea economică și securitatea energetică, la educație și la promovarea valorilor comune. George Cristian Maior a arătat și faptul că abordarea evoluțiilor din sud-estul Mediteranei și din Orientul Mijlociu necesită o coordonare strânsă a “triunghiului strategic” UE-SUA-Israel.


De asemenea, ambasadorul român a arătat importanţa sprijinului Uniunii Europene pentru statele din Vecinătatea Estică a Uniunii şi necesitatea de a dezvolta răspunsuri concrete la aspiraţiile europene ale unor ţări precum Republica Moldova, Ucraina sau Georgia.    

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii

Ambasada României

în Statele Unite ale Americii

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us


CONCERT SIMFONIC DEDICAT UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, LA PLOIEȘTI

De când la conducerea Filarmonicii ” Paul Constantinescu” din Ploiești se află tânărul dirijor  Vlad Mateescu ( cel mai tânăr director de filarmonică din Europa – in foto), cunoscuta instituție de cultură sărbătorește, prin concerte de calitate, aproape toate evenimentele naționale.


Astfel, Mica Unire din 1859 a fost omagiată, miercuri, 23 ianuarie, în sala ”Ion Baciu”, cu trei compoziții remarcabile: Dublul concert în Do major, K.V. 299, pentru flaut, harpă și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart, Suita Simfonică „Trei dansuri româneşti”, aparținând lui Theodor Rogalski și Simfonia a V-a, în do minor, op. 67, semnată Ludwig van Beethoven. La pupitrul dirijoral al orchestrei simfonice s-a aflat maestrul Ilarion Ionescu Galați, iar soliste au fost Ștefania Istrate (flaut) și Ionela Brădean (harpă).


Din programul de concert, am aflat că pasiunea Ștefaniei Istrate pentru muzică a început încă din clasa I cu studiul pianului, sub îndrumarea prof. Mirela Cioschi.


A participat la concursuri de pian, precum „Margareta Sterian” – Buzău, unde a obținut Premiul I și Olimpiada Națională de muzică, unde a obținut Premiul III. În clasa a V-a a descoperit flautul și, îndrumată de profesori excepționali - Tereza Sandu, Alina Papară - Roxana Popescu a obținut numeroase premii de-a lungul gimnaziului și liceului: Premiul I și Recital în Gala Concursului Național „Ioan Goia” – București, premiile I, II și III la Olimpiadele Naționale de Interpretare Muzicală, premiul I la concursul Internațional „George Georgescu” - Tulcea, premiul I și Recital în Gala concursului „Iosif Sava” – București, premiul I la concursul „Dan Cumpătă” organizat de fundația „Remember Enescu” – București, Premiul I la Concursul „Margareta Sterian” – Buzău. În anul 2017 a participat la Concursul Internațional „Jeunesses Musicales” – București. Tot în clasa a V-a și-a făcut debutul concertistic pe scena Filarmonicii ploieștene, unde a interpretat, sub bagheta maestrului Ovidiu Bălan, diverse piese din repertoriul flautistic: Fantezia „Carmen” – François Borne, Concertul „Il Gardelino” – Antonio Vivaldi, „Concertino” – Cecile Chaminade, Concertul în Sol major – Johann Joachim Quantz și, alături de mama ei, clarinetistă în orchestra Filarmonicii din Ploiești, „Tarantella” de Camille Saint-Saëns pentru flaut, clarinet și orchestră.


Ionela Brădean a  început studiul harpei la vârsta de 10 ani, la Liceul „George Enescu” din Bucureşti, sub îndrumarea profesoarei Ioana Brustur. În această perioadă a obţinut premiul întâi, patru ani consecutiv, la Olimpiada Naţională de Muzică. Studiile universitare s-au desfăşurat sub îndrumarea profesorilor Ion Ivan Roncea şi Elena Ganţolea, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, urmate de master.  Ionela Brădean a urmat, în anul 2000, un curs de măiestrie interpretativă, cu Sussana Mildonian, la Accademia Chigiana din Siena (Italia). Încă din perioada studiilor universitare colaborează cu Orchestra Naţională Radio şi Filamonica „George Enescu” din Bucureşti.  Din 1999, Ionela Brădean este prim-harpistă a Orchestrei Operei Naţionale din Bucureşti.

La finalul Concertului, cele două artiste au primit, pe lângă aplauze prelungite, flori din partea publicului.

Ioan POPESCU

Ambasada României în Statele Unite ale Americii - Comunicat de presă.


23 ianuarie 2019


Întâlnirea ambasadorului României la Washington, George Cristian Maior, cu secretarul Forțelor Terestre ale SUA, Mark T. Esper

 

 

          Ambasadorul României la Washington, George Cristian Maior, s-a întâlnit la Departamentul Apărării al SUA, cu Mark. T. Esper, secretarul Forțelor Terestre ale Statelor Unite. În cadrul discuției, ambasadorul român a evocat cooperarea aprofundată și deosebit de consistentă dintre România și SUA pe linie de apărare, dimensiune cheie a Parteneriatului Strategic bilateral. Ambasadorul George Maior s-a referit, de asemenea, la cooperarea în cadrul sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore, în contextul recent lansatei Strategii de apărare antirachetă a SUA, precum și la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, punctând necesitatea continuării și dezvoltării cooperării, inclusiv printr-o prezență mai mare a forțelor americane.


         Totodată, oficialul român a subliniat evoluțiile mediului de securitate actual de pe flancul estic al NATO și în regiunea Mării Negre şi amenințările convenţionale şi hibride din acest areal, evidenţiind atenția acordată de către România responsabilităților apărării naționale și colective prin alocarea a 2% din PIB pentru apărare și efectuarea de investiții importante în modernizarea Armatei României. În contextul deținerii de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene, ambasadorul George Maior a subliniat atenția acordată de țara noastră dimensiunii de securitate și apărare, inclusiv din perspectiva consolidării relației transatlantice.

        

         Secretarul Forțelor Terestre ale SUA, Mark. T. Esper, a adresat mulțumiri țării noastre pentru exemplul pe care îl oferă România în cadru aliat, prin alocarea de 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare, precum și pentru sprijinul pe care îl acordă Forțelor Terestre ale SUA din Europa. De asemenea, oficialul american a remarcat valoarea antrenamentelor comune între forţele americane şi româneşti, apreciind profesionalismul militarilor români. Întrevederea a prilejuit și un schimb de opinii despre situația din Orientul Mijlociu și Afganistan, cu accent pe misiunea Resolute Support a NATO, oficialul american apreciind susținerea țării noastre în calitate de al patrulea contributor aliat cu forțe în misiunea respectivă. Totodată, Mark T. Esper a primit favorabil invitația de a vizita România în cursul acestui an.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Ambasada României

în Statele Unite ale Americii

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us

ALOCUȚIUNEA PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI SUSȚINUTĂ ÎN CADRUL CEREMONIEI DE SEMNARE A TRATATULUI DE COOPERARE ȘI INTEGRARE FRANCO-GERMAN

12:50 | 22 Ianuarie 2019


Marți, 22 ianuarie a.c., Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut la Aachen (Germania), o alocuțiune în cadrul ceremoniei de semnare a Tratatului de cooperare și integrare franco-german:

 

„Vă felicit pentru semnarea Tratatului de prietenie, a Tratatului de la Aachen!


Mă bucură și mă onorează să reprezint România, ca stat care exercită Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, și să iau parte la ceremonia semnării acestui acord bilateral cu profunde semnificații europene.


Marcăm acest moment la Aachen, un loc care nu putea fi mai încărcat de simbolism, fiind prima capitală a Europei din epoca lui Carol cel Mare.


Tratatul de la Élysée semnat de Cancelarul Adenauer și Președintele de Gaulle a pecetluit, la 18 ani după finalul celui de Al Doilea Război Mondial, prietenia celor două țări care fuseseră îndușmănite anterior.


Semnarea, în 22 ianuarie 1963, a Tratatului de la Élysée a făcut posibil cel mai grandios proiect politic integraționist din istorie – Uniunea Europeană de astăzi.


Renaşterea „spiritului de la Élysée” trebuie să ne redea energia de a continua viziunea și eforturile predecesorilor noștri de a clădi o Europă puternică, unită și coezivă. 


Începând de astăzi, ne va inspira nu numai „spiritul de la Élysée”, ci și „spiritul de la Aachen”!


În contextul european actual, consolidarea proiectului european este o necesitate profundă, a cărei esenţă nu poate sta decât în unitatea și solidaritatea statelor sale membre.

Ceremonia de astăzi are, aşadar, o semnificație excepţională atât pentru cooperarea bilaterală Paris-Berlin, cât și pentru viitorul Uniunii Europene. Acest nou tratat nu este doar o expresie a voinței Germaniei și Franței de consolidare a relațiilor lor speciale și istorice. El reflectă, în egală măsură, expresia sinceră a angajamentului dumneavoastră pentru consolidarea proiectului european.


Vă asigur cu toată fermitatea că România a fost, este și va rămâne în continuare aproape de Franța și Germania în urmărirea constantă a acestui obiectiv.


Adevărata forță a motorului franco-german este dată şi de forța sa de atracție. Cheia unui proiect european viabil constă şi în deschiderea axei de cooperare franco-germane către o abordare inclusivă a inițiativelor pe care le promovează la nivel european. Aceasta este modalitatea cea mai bună prin care poate fi întărită unitatea și coeziunea statelor membre.


În pofida unor diferențe inerente de viziune cu privire la viitorul nostru european comun și privind ritmul și direcția dezvoltării noastre, forța coeziunii se va dovedi, sper, în cele din urmă mult mai puternică. Uniunea Europeană va dăinui și în viitor prin deschiderea sa și prin voința statelor membre de a acționa în comun pentru a întări UE în plan intern și extern.


Aceasta este, de altfel, și ideea fundamentală care ghidează mandatul României la Președinția Consiliului Uniunii Europene.


Este esenţial ca viziunea pentru viitorul Uniunii să fie bazată pe priorități consensuale, care să evidențieze valoarea adăugată a proiectului european și să reflecte nevoile și aspirațiile cetățenilor. Victoria consensului în relația franco-germană este un exemplu de urmat în acest sens.

În acelaşi timp, „Spiritul de la Aachen” ne va însoți pe drumul către Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019. Modul în care Europa se înțelege pe sine se bazează pe valori comune, fundamentale. Sper că vom putea reconfirma acest lucru împreună, la Sibiu.


La Summitul de la Sibiu, mesajul nostru comun trebuie să fie, doamnelor și domnilor, acesta: avem nevoie de o Uniune puternică, inclusivă, coezivă și pregătită să facă față tuturor provocărilor.

Numai astfel putem aduce o perspectivă clară, pozitivă şi generatoare de speranţă cu privire la viitorul nostru comun! Vă mulţumesc!

Vavila POPOVICI


 „…Ce s-a-ntâmplat cu noi? / Ce s-a-ntâmplat cu sufletele noastre ? / Ne-am abrutizat! / Instinctelor primare ne-am încredințat: / cinismului, brutalității, promiscuității. / Trăim fără iubire, vai nouă! / Uităm că zilele ne sunt atât de puține, / c-ar trebui în fiecare clipă / să iubim orice și pe oricine! ”

 ( Din volumul de versuri „Închin acest pahar iubirii”.)

 

   Compasiunea este sentimentul de înțelegere, de milă, compătimire față de suferința sau de nenorocirea cuiva. Înseamnă conectare, judecată, înțelegerea suferinței celuilalt. Cel lipsit de acest sentiment, este un om nemilos, lipsit de empatie, egoist. El refuză sau nu este în stare să intuiască realitatea, nu se identifică afectiv, este un om nepăsător; în golul sufletului său intră cu ușurință orgoliul, răutatea.

   Compasiunea este considerată ca fiind una dintre cele mai mari virtuți ale omului. Cuvântul este similar cu „milă”, pomenit de nenumărate ori în Biblie. În momentele de deznădejde implorăm și strigăm în rugăciunile noastre: „Doamne, fie-Ți milă de mine!”, sau, „Doamne, fie-ți milă de noi!”. Sfântul Ioan amintea că mila noastră trebuie să fie folositoare, în sensul că nu trebuie „să iubim doar cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul”.

   Amintesc situația din România acestor zile, când s-au produs crime, violuri, tâlhării în lanț, în urma punerii în libertate a sute de persoane aflate după gratii, prin acordarea beneficiilor compensatorii prevăzute în legea 169/2017. Nepăsarea, lipsa de profesionalism a conducătorilor, cinismul, lipsa lor de umanitate, de compasiune față de concetățenii lor – victime – au ieșit la iveală prin judecata viciată, crudă, asupra faptele întâmplate, deoarece în loc de a lua măsuri urgente pentru stoparea efectelor aplicării legii, au pierdut timp căutând vinovații elaborării legii, pentru a se dezvinovăți, a arunca vina asupra lor.

   Li s-a dat posibilitatea hoților, violatorilor și criminalilor să recidiveze la puțin timp după eliberarea din închisori. Aceștia, năuciți, de îndată ce au ieșit din închisori, nu au știu ce să facă cu libertatea lor. Libertatea trebuie gestionată, dar nimeni nu-i îndrumă, nimeni nu-i ajută. „Flămânzi și goi, făr-adăpost” își folosesc ultimele puteri fizice în scopuri distructive: crime, furturi, violuri. Prima întrebare ar fi de ce se dedau oamenii la numeroase infracțiuni? O dată pedepsiți, ai zice că nu mai au gândurile de altădată, de a se îmbogățească cât mai repede cu putință, de a fura cât mai mult și de a munci cât mai puțin, de a avea salarii și averi cât mai mari sau, dacă-i posibil chiar să nu mai muncească dar să fie plătiți, obicei dobândit din comunism, când un prieten activist de partid te sfătuia: „Nu fii fraier, fă-te doar că muncești!” Și totuși tâlharii care au fost pedepsiți în ultimii ani, ies din închisori cu gustul amplificat al furtului, al crimei, al violului, fiindcă guvernanților – majoritatea hoți și ei – nu le-a păsat de soarta deținuților, de faptul că au condiții inumane, că nu se ocupă nimeni de sufletele lor, de curățirea păcatelor săvârșite; nu s-a gândit nimeni că ei sunt oameni care nu trebuie pierduți definitiv pentru societate, că este nevoie de a-i pregăti pentru a putea fi reintegrați la ieșirea din închisori. Și în acest mod toți cei eliberați s-au considerat nevinovați, niciunul nu și-a recunoscut vina, niciunul nu s-a căit, fiindcă „Dacă totuși păcatul a fost săvârșit, e nevoie de căință din partea celui căzut”, ne învață tot Biblia.   Citeşte tot materialul.

STATUIA LIBERTĂȚII DIN ROMÂNIA

Ioan POPESCU


Singura copie a celebrei „STATUE OF LIBERTY” din New York, inexistentă în estul Europei, se află în orașul prahovean Boldești-Scăieni, fost mare centru industrial, aflat în imediată apropiere de Ploiești. Ea este opera profesorului Cristian Petru Bălan, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei Româno-Americane de Știința și Arte și al Academiei Româno-Australiene, stabilit din anul 1986 in SUA.


 Menționăm faptul că profesorul Cristian Petru Bălan este un scriitor și artist plastic care păstrează în permanență legătura cu orașul său natal, unde a expus public mai multe statui și picturi, unele fiind distruse.


În mod firesc, mulți s-au întrebat de ce această statuie s-a postat într-o localitate provincială și nu în Capitală, precum există o mulțime de copii similare - la Paris, Londra, Roma, Tokyo și în multe alte orașe de pe glob. Răspunsul l-a dat autorul lucrării: „.Statuia Libertății pe care am sculptat-o în 2015 pentru orașul prahovean Boldești-Scăieni s-a postat în localitatea unde celebrul arhitect-inginer Gustav Eiffel s-a întâlnit cu prietenul său, ing. George Pănculescu, din Vălenii de Munte, un mare specialist în asamblarea metalelor curbe, inginerul care l-a instruit pe Eiffel cum să realizeze scheletul de oțel al marelui monument de la New York, precum și întreaga structură de oțel a Turnului Eiffel de la Paris. Desigur, meritul deosebit a fost al celor doi mari realizatori ai statuii americane (ambii francezi): Sculptorul Frédéric-Auguste Bartholdi și colaboratorul său Gustav Eiffel, care a venit de câteva ori în România, fiind găzduit în casa lui Pănculescu de la Vălenii de Munte (actualul „Muzeu Nicolae Iorga”). Așa se explică de ce am făcut această statuie la Scăieni, pe cheltuială proprie, și nu la București.”


Anexate, aveți patru fotografii cu această lucrare. Într-una din ele, lângă statuie, se află autorul ei, iar în alta se află prezentatoarea principală a canalului de televiziune TV-24, anunțând despre festivitatea dezvelirii monumentului respectiv cu fanfară militară și mulți invitați, ea devenind un mare eveniment oficial organizat de autoritățile locale în fața unei considerabile asistențe. Mai multe stații de televiziune și mijloace mass-media din România și America au comentat pe larg evenimentul...


Scriitorul Cristian Petru Bălan i-a dedicat statuii și un poem scris de el în limba engleză, reprodus pe soclul statuii, pe care vi-l redăm mai jos, tradus în limba română:

LADY LIBERTY
(The Statue of Liberty)
by Cristian Petru Balan

Mrs. Liberty has instead of roots
heroes who, kneeling underneath, in their graves, under the flowers
propelling their souls under her wary garment,
have been united with her in her immortal body of bronze in a river of fire.
Behold, Lady Liberty now is alive!
She breaths, she moves, and like a giant grows,
and watches for us all, dressed in her armour of hope and energy;
and brave ancestors send their glory to shine through her eternal rays and sacred halo.
The heroes of America still carry her on their shoulders;
and inside her hot, with heavy struggles, a volcano will trigger her fire warm heartbeat,
when we together walking through her body,
as blood cells in an infinite and vital transfusion,
will say with Pygmalion voice, will give the first order:
“Our Lady, it is the time – walk forward!”
And maybe that time has already arrived to tell her:
“Awake, our dear Mother, from your immobility!
Dare to awake from your granite. Walk forward, walk!”
And then she will walk gloriously, as Jesus, on the waves of the Ocean,
dressed in power and sun, toward the continents,
with no fear over the borders, over obstacles, crushing all shackles, all chains…
O, sacred Lady Liberty! O dear Mother,
Ever eye shall see you when you will shake the bars of meridians and parallels.
No guns, no rusty chain will resist the fire of your torch,
And nothing will stop you, as you will march powerfull, renewed, invincible and huge;
No raging hurricanes, nor the dirty spitting
of the surrounding pygmies with their green flags,
nor white turbans, nor red fists raised against you with savage hate,
nor fierce arrows of poison, will they be able to extinguish your burning torch
whose fire will rise to the clouds, to the sun, to the stars, to the Polaris;
lighting our faces, moving seasons and centuries, under a new order of freedom,
under the Star Spangled Banner!
And your voice will kill thunder, your eyes balls of lighting, blinding the enemies,
crushed like worms and ants under your feet, O sacred Lady Liberty!
And if by and by your light will fade,
we will throw in your flame all the forests of Terra,
and all volcanoes, and then the Moon, and the Sun and the sky!
And at last our bodies as terminal combustion;
for, if you fall with your flame in the Ocean, AMERICA falls!
And if America falls, O, Liberty,
the whole world will collapse in abyss,
because You are a symbol of Whole World!
O, people of the world, listen to me and believe the sorrowful truth, saying forever:
This will never happen! NEVER, NEVER, NEVER !...

.......................................................................................................

STATUIA LIBERTĂȚII
(Lady Liberty)

Lady Liberty are în loc de rădăcini, eroi,
care îngenunchind sub pământ, pe sub flori,
şi-au propulsat sufletele sub cutele mantiei sale,
unindu-le ca-ntr-un fluviu de foc, în trupu-i nemuritor de aramă.
Şi iată: Lady Liberty acum este vie -
respiră, creşte tot mai uriaşă,
veghează şi trăieşte pentru noi toţi,
îmbrăcată în platoşe de speranţe;
numai aureolele de sfinţi le-au rămas străbunilor Americii, afară,
împletite invizibil printre razele capului ei...
Aceşti stejari, aceşti sfinţi ai Continentului Nou,
îi susţin şi-acum colosul pe umeri,
căci înlăuntru-i clocoteşte o istorie grea şi fierbinte,
ce va declanşa în curând prima-i bătaie de inimă caldă,
atunci când noi,
care circulăm prin trupul statuii precum globulele sângelui ei,
într-o infinită şi vitală transfuzie,
cu vocea lui Pygmalion,
îi vom porunci cu toţii-ntr-un glas:
”Haide, Doamnă, păşeşte ”
De fapt, cam demult sosise timpul să-i spunem:
„Rupe-te din nemişcare,
rupe-te din piatră - şi, haide, păşeşte !”
Iar ea va păşi, ca Iisus pe valuri de ocean,
îmbrăcată-n lumini şi pornind spre toate continentele lumii,
călcând fără frică peste toate hotarele,
zdrobind bariere şi ziduri.
O!...Sfântă Lady Liberty!...
Nici un ochi înlăcrimat nu va mai fi să nu te vadă
umblând cu paşi cutremurători peste gratii de meridiane şi paralele,
parcurgând tot rotundul Pământului...
Nici un lanţ ruginit nu va rezista la dogoarea torţei tale;
nimic nu te va putea opri, aşa cum te araţi tu:
puternică, înnoită, invincibilă !
Şi nici uragane, nici scuipăturile încrucişate din cele patru vânturi,
nici pumnii roşii ridicaţi cu ură,
nici turbanele albe, nici săgeţile siberiene de foc , înveninate,
nu-ţi vor stinge torţa fierbinte care va ajunge până la nori,
până la soare, până la stele şi până dincolo de stele,
luminându-ne feţele ,
răscolind anotimpuri şi veacuri, clădite sub drapelul dungat,
iar vocea-ţi va fi tunet,
din ochi îţi vor ieşi fulgere,
orbind pe duşmanii striviţi ca furnicile sub picioarele tale
Scumpă Lady Liberty !...
Şi dacă-ar fi şi-ar fi să-ţi pâlpâie vreodată slăbită
lumina de deasupra Chartei Libertăţii noastre,
ce-o strângi la sânul tău cu-ndârjire,
atunci
noi vom arunca în flacăra ta toate pădurile Terrei,
toţi vulcanii aprinşi,
şi-apoi Luna,
şi-apoi cerul,
iar la nevoie îţi vom oferi chiar trupurile noastre
drept ultimă combustie,
căci de te vei prăbuşi Tu, cu torţa stinsă-n Ocean,
se va prăbuşi AMERICA
- O ! scumpă şi măreaţă zeiţă a Libertăţii -
atunci LUMEA ÎNTREAGĂ se va prăbuşi în neant.
Să credeţi acest tulburător adevăr, strigând cu convingere:
Aceasta nu va fi niciodată !
NICIODATĂ, NICIODATĂ, NICIODATĂ !.

 

EMINESCU ȘI DRAGOSTEA

            „Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc” – N. Iorga

       

    Născut ca Mihail Eminovici, la 15 ianuarie 1850, în satul Ipotești, județul Botoșani, poetul Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o mare activitate literară. A fost cea mai importantă voce poetică din literatura română, prozator și jurnalist. A fost activ în societatea literară „Junimea” și a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.

   Primul poem l-a publicat la vârsta de 16 ani, la moartea profesorului de limba română, Aron Pumnul. Din 1866 până în 1869 a călătorit din Cernăuți, unde își făcuse studiile liceale, la Blaj, Sibiu, Giurgiu, oprindu-se la București, luând astfel contact cu realitățile românești din diverse locuri. În acea perioadă s-a angajat ca sufleor și copist la teatru, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale. Din 1869-1872 a fost student la Viena, unde a cunoscut-o pe Veronica Micle. Din 1872 până în 1874 – student la Berlin. În septembrie 1874 a fost numit director al Bibliotecii centrale din Iași. Trei ani, cei mai frumoși ani ai vieții lui, a fost bibliotecar, revizor școlar, redactor la Curierul de Iași. În octombrie 1877 s-a aflat din nou la București. În 1883 a părăsit Bucureștiul, internat fiind într-un sanatoriu din Viena. De aici a trimis o scrisoare în țară, în care vorbea de demoralizarea sa, exprimându-și totodată dorința: „…să mă satur de mămăliga strămoșească”. În decembrie 1884, după un drum în Italia, la Florența, s-a înapoiat la Iași. În august 1885 a plecat la băi lângă Odessa. În vara anului următor – din București, la băile Repedea de lângă Iași, iar în noiembrie a aceluiași an – la ospiciul de la Mănăstirea Neamțului. În 1887 îi răspunde lui Vlahuță la scrisoare: „Nu te pot încredința cât de odioasă este pentru mine această specie de cerșetorie, deghizată sub titlul de subscripție publică, de recompensă națională”. În decembrie 1888 vine la Botoșani, se întâlnește cu Veronica și pleacă amândoi la București. În februarie 1889 se reîmbolnăvește, este internat la spitalul Mărcuța din București și apoi – transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, moare în sanatoriul doctorului Șuțu, iar în 17 iunie Eminescu este înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. La 28 octombrie 1948, a fost ales post-mortem, membru al Academiei Române.

Momentului dureros al pierderii poetului, i-am dedicat poemul: Ultimu-i drum n-a fost să fie la țărm de mare / – după cum dorea – într-o noapte cu lună plină, / nici la o mănăstire, unde să poată asculta / mult îndrăgita cântare „Lumină lină”. / Drumul zbuciumatei vieți s-a închis / într-un țintirim din țara pe care a iubit-o, / și căreia i-a dedicat frumoasele cuvinte: / „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / țara mea de glorii, țara mea de dor? / La trecutu-ți mare, mare viitor”. / A fost o zi a lunii florilor de tei, / Se spune că cerul plângea. / Părea, că ultimele lui gânduri / rămase acolo ca zălog în dar, / Domnul pe pământ le arunca. / „Nemuritor și rece”, poetul în sicriu zăcea. / Și îngerii-i cântau „dorul” într-un singur glas… / Cu dorul „Luceafărului” / o întreagă națiune a rămas! (Poemul: Ne este dor de „Luceafăr”).

   Marcel Proust spunea că „Omul de geniu nu poate da naștere unor opere nepieritoare decât crescându-le după dansul și asemănarea nu a ființei muritoare ce este, ci a modelului de umanitate pe care-l poartă în sine. Gândurile lui îi sunt, întrucâtva, împrumutate în timpul vieții sale, ele fiindu-i tovarășe. La moartea lui ele se întorc la omenire și o instruiesc”.

   Gheorghe Bogdan-Duică (1866 – 1934), istoric literar român, membru titular al Academiei Române vorbea la timpul său despre stilul lui Eminescu, despre „minunea eminesciană” – forma limbii sale, muzica poeziei sale: „În cântecul lui este un factor metafizic productiv, care-l presupunem, pe care nu-l cunoaștem decât prin rodul său, la care psihologia limbii nu a ajuns, nu va ajunge.

   „Un visător rupt de realitate care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile și laudele semenilor, caracteristica lui principală fiind seninătatea abstractă”, este caracterizarea făcută de Titu Maiorescu.

   În realitate, așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, viața i-a fost o suprapunere de cicluri formate din vise frumoase și din dureri datorate impactului cu realitatea. Întâmplarea care i-a marcat ciclul poeziilor de dragoste a fost întâlnirea cu Veronica Micle, întâlnire pasională dintre doi poeți; unul dintre ei trebuia să strălucească! Perioada între 1874 si 1877, Perpessicius a numit-o „perioada veroniană”, când Eminescu a scris cele mai frumoase poezii de dragoste.

   Ca atare, nu voi vorbi despre activitatea politică din timpul studenției, participarea la întâlnirile Junimii și nici despre ziaristica de la „Timpul”, cu toate că ele reprezintă o prețioasă și interesantă componentă a vieții sale, ci voi scrie doar câte ceva despre poezia de dragoste. Mihai Eminescu a fost un geniu! Un neam întreg s-a regăsit în opera lui. El ne-a învățat să dăm ascultare inimii, ne-a luminat mintea spre a înțelege bucuria dar uneori și nenorocul de a fi român.

   Se spune despre creație că este rodul neliniștii metafizice; Eminescu spunea că „o gândire este un act, un cutremur al nervilor”. A trăit intens și a prețuit sentimentul iubirii dăruit omului de către Dumnezeu. Este cel mai mare poet al iubirii și al frumuseților naturii.

   La începutul vieții dragostea-i era senină, frumoasă, luminoasă și părea împlinită, cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii proaspete și viguroase, ca în poezia „Dorința”:

Vino-n codru la izvorul / Care tremură pe prund,/ unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi,/ Să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz…”.

Iubita îi apare gingașă venind parcă dintr-un dulce vis, în poezia „ Atât de fragedă…”: Atât de fragedă te-asemeni/ Cu floarea albă de cireș,/ Și ca un înger între oameni/ În calea vieții mele ieși

Seninătatea sentimentului erotic și chiar dragostea lipsită parcă de umbre, simțită ca ideală există și în poeziile scrise mai târziu: „Freamăt de codru”, „Somnoroase păsărele”, „La mijloc de codru des”, la care se pot adăuga inegalabile versuri închinate iubirii și naturii din „Scrisoarea IV” și „Luceafãrul”. Iubirea pentru femeie și natură luminează și tulbură ființa, cele două sentimente însumându-se, ajung să aibă o energie cosmică care la un moment dat scapă de sub imperiul voinței, ca o explozie, determinând destinul ființei umane. Sentimentul iubirii este integral, părelnic infinit; lumea sa de vis, aspirația spre o iubire totală în mijlocul naturii este redată superb în poezia „Lasă-ți lumea”:

Lasă-ți lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe./ Vin’ cu mine, rătăcește/ Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea lună/ Dintr-o rariște de fag./ Îi răspunde codrul verde/ Fermecat și dureros,/ Iară sufletu-mi se pierde/ După chipul tău frumos.[…] Iată lacul. Luna plină/, Poleindu-l, îl străbate;/ El, aprins de-a ei lumină,/ Simte-a lui singurătate./ Tremurând cu unde-n spume,/ Între trestie le farmă/ Și visând o-ntreagă lume/ Tot nu poate să adoarmă./ De-al tău chip el se pătrunde,/ Ca oglinda îl alege —/ Ce privești zâmbind în unde?/ Ești frumoasă, se-nțelege./ Înălțimile albastre/ Pleacă zarea lor pe dealuri,/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./ E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de răchiți/ Și suntem atât de singuri!/ Și atât de fericiți!/ Numai luna printre ceață/ Varsă apelor văpaie,/ Și te află strânsă-n brațe/ Dulce dragoste bălaie. 

Mai târziu, dezamăgit de loviturile vieții, de societatea nedreaptă în care își ducea traiul, Eminescu creează poezii profunde, din ce în ce mai triste și mai pline de renunțări. Întâlnim exprimate regretul, tristețea, cât și durerea pricinuită de dragoste. Codrul și-a scuturat  bogăția frunzișului verde, lumina sa de odinioară, culorile și aerul pur din tinerețe. Viața stinge încet lumina acelor ani ai tinereții, culorile devin din ce în estompate… Poetul începe să-și pună întrebări, încearcă să definească amorul prin propriile-i, noile-i simțiri, în poezia „Ce e amorul”:

Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere/, Căci mii de lacrimi nu-i ajung/ Și tot mai multe cere./ De-un semn în treacăt de la ea/ El sufletul ți-l leagă,/ Încât să n-o mai poți uita/ Viața ta întreagă./ […] Dispar și ceruri și pământ/ Și pieptul tău se bate,/ Și totu-atârnă de-un cuvânt/ Șoptit pe jumătate./ Te urmărește săptămâni/ Un pas făcut alene,/ O dulce strângere de mâini,/ Un tremurat de gene… 

Figura femeii iubite, din caldă, luminoasă, mult dorită, devine solemnă, rece, de neatins, marmura sugerând frumusețea înghețată, ireală, precum în poezia „Te duci…”:

Te duci și ani de suferință/ N-or să te vază ochii-mi triști,/ Înamorați de-a ta ființă,/ De cum zâmbești, de cum te miști./ Și nu e blând ca o poveste/ Amorul meu cel dureros,/ Un demon sufletul tău este/ Cu chip de marmură frumos.[…] Când mă atingi, eu mă cutremur,/ Tresar la pasul tău când treci,/ De-al genei tale gingaș tremur/ Atârnă viața mea de veci.[…] Puteam numiri defăimătoare/ În gândul meu să-ți iscodesc/, Și te uram cu-nverșunare,/ Te blestemam, căci te iubesc.[…] O toamnă care întârzie/ Pe-un istovit și trist izvor;/ Deasupra-i frunzele pustie —/ A mele visuri care mor… 

Regretul iubirii care pleacă în afara voinței sale, este redat cu sfâșierea ființei, în poezia „S-a dus amorul…”:

S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor mele zic/ Adio tuturora/ Uitarea le închide-n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Si nici pe buze nu-mi mai vin,/ Si nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Si un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă!…

Minunate sunt cele două poeme ale iubirii cu meditații asupra existenței, primul fiind: „Mortua est”:

Te văd ca o umbră de-argint strălucită/ Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,/ Suind, palid suflet, a norilor schele/ Prin ploaia de raze, ninsoare de stele[…] Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială: / De ce-ai murit, înger cu fața cea pală?/ […] Și totuși, țarină frumoasă și moartă,/ De racla ta reazim eu harfa mea spartă/ Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc / O rază fugită din haos lumesc./ Și-apoi cine știe, de este mai bine: / A fi sau a nu fi… dar știe oricine,/ Că ceea ce nu e nu simte dureri,/ Și multe dureri-s, puține plăceri./ A fi! Nebunie și tristă și goală/ Urechea te minte și ochiul te-nșeală;/ Ce-un secol ne zice, ceilalți o dezic./ Decât un vis sarbăd, mai bine nimic… 

În cel de al doilea poem „Venere și madonă”, poetul își privește femeia iubită și o vede când înger, când demon. Și totuși femeii „demon” îi acordă „raza inocenței” și-i dăruie iubirea într-un mod unic:

Suflete! De-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire,/ Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.

Scrisoarea IV” dezvăluie drama creatorului care fără iubire – izvorul de energie spirituală – și fără înțelegerea iubitei, nu poate avea strălucirea în artă; neîmplinirea dragostei duce la durere, sufletul totuși nu poate să renunțe la dragoste și de aici zbuciumul sufletesc:

O, arată-mi-te iară-n haina lungă de mătasă,/ Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă,/ Te-aș privi o viață-ntreagă în cununa ta de raze,/ Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează./ Vino! Joacã-te cu mine… cu norocul meu… mi-aruncă/ De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă,/ Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă…/ Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă…

Perioade de pasiuni și despărțiri, poetul devine dezamăgit și dezamăgirea a dat limbii românești o capodoperă – „Luceafãrul”, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar în cele din urmă este copleșit de drama renunțării, a izolării:

A fost odată ca-n povești,/ A fost ca niciodată./ Din rude mari împărătești,/ O prea frumoasă fată./ Și era una la părinți/ Și mândră-n toate cele,/ Cum e Fecioara între sfinți/ Și luna între stele./ Din umbra falnicelor bolți/ Ea pasul și-l îndreaptă/ Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă. […] Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde-n casă și în gând/ Și viața-mi luminează! […] Dar cum ai vrea să mă cobor?/ Au nu-nțelegi tu oare,/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare? […] De greul negrei vecinicii,/ Părinte, mă dezleagă/ Și lăudat pe veci să fii/ Pe-a lumii scară-ntreagă;/ O, cere-mi, Doamne, orice preț,/ Dar dă-mi o altă soarte,/ Cãci tu izvor ești de vieți/ și dătător de moarte;/ Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire,/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire.[…] El tremură ca alte dăți/ În codri și pe dealuri,/ Călăuzind singurătăți/ De mișcătoare valuri;/ Dar nu mai cade ca-n trecut/ În mări din tot înaltul:/ – Ce-ți pasă ție chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?/ Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor si rece.

Trecut-au anii’’ este de asemeni poezia celei de a doua părți a vieții poetului:

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vină iară,/ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri, […] Pierdut e totu-n zarea tinereții/ Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,/ Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!

   Ce bogăție de nuanțe ale iubirii, ce profunde sondări ale inimii! Bucurii și dureri ale iubirii – căci nu poate fi o fericire veșnică – , poetul aflându-se de cele mai multe ori în mijlocul naturii, din ale cărei frumuseți își hrănește ființa, iar atunci când se află în interiorul unei odăi, privește și înțelege mișcarea și glasul naturii:

Și dacă ramuri bat în geam / Și se cutremur plopii, / E ca în minte să te am / Și-ncet să te apropii…

   Eminescu a redat farmecul și durerea dragostei, căci iubire înseamnă a primi și a dărui, și uneori dăruiești prea mult, storci ființa ta ca pe o rufă, dai totul și simți că nu mai primești nimic din ceea ce ți-ai dori... Sau, se întâmplă să ți se ofere totul și tu să nu mai poți dărui ceea ce visai cândva să dăruiești…

   Până în ultima clipă a vieții lui creatoare s-a aflat în căutarea echilibrului lăuntric, a privit iubirea și natura ca pe o evadare din realitatea brutală. Ion Caraion scria despre Eminescu: „Înainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revoltă, pesimism, ton premonitoriu, tandrețe, dor, cultură, solitudine, Eminescu este muzică.” „Eminescu este imponderabil și muzică.” Eminescu chiar cânta frumos și înainte de moarte, plimbându-se pe aleile spitalului, își învăța frizerul, cântecul „Deșteaptă-te române!”

   Alexandru Surdu a consemnat faptul că Eminescu a fost una dintre „personalitățile hibride, filozof-poet.” Noica îl considera etalonul poeziei românești spunând că „Arborii nu cresc până în cer. Nici noi nu putem crește dincolo de măsura noastră. Și măsura noastră este Eminescu. Dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu, vom rămâne în cultură mai departe înfometați.

   Îmi amintesc vremea adolescenței mele, de serile când adormeam cu volumul de poezii al lui Eminescu sub pernă, repetând cu glas tare și apoi în gând, strofe întregi, până mă fura somnul… Și ceea ce memorezi

la acea vârstă, nu se uită niciodată. La treisprezece-paisprezece ani, fascinată de versurile lui, scriam într-un jurnal, poezia „Lui Eminescu”:

 

 

A-ți scrie măcar două versuri/ De câte ori n-am încercat./ Să-ti spun ce simt cu-adevărat / Cuvinte – alese-a trebuit să cat./ Luam mereu în mâna mea/ Creionul și coala de hârtie/ Dar ce folos, căci mă-ntrebam/ De ce eu totuși nu-ți pot scrie?/ Nu știam cum să-ți mărturisesc/ Că recitindu-ți cartea „mare”/ Simțeam inima-mi tare bătând/ Și-n ritmul ei strofele tale./ Dragoste, melancolie-adâncă/ Rânduri scrise-n duioșie rară/ Și copiilor noștri încă/ Ne-ntrecut de frumoase-au să le pară./ Ai biciuit acea societate/ Fără de teamă, cu  dispreț și chiar blestem,/ Nu îți păsa de consecințe/ Erai un revoltat mândru și ferm./ O meritau mișeii, nedrepți și cruzi,/ Pe placul lor a scrie îți cereau/ Să-i preamărești, să-i lingușești / În schimb ce-ți dăruiau?/ În mizerie și sărăcie te cufundau./ „Va suferi și scrisu-i mai frumos va fi!”/ Ce socoteli meschine mai făceau!?! Asta voiau!/ Să-ți facă degrabă un mormânt/ Să pună mâna pe caietu-ți sfânt/ Și-apoi pe piatra de mormânt/ Să scrie un singur cuvânt… / Eminescu – mort?/ O, nu, nu! Asta niciodată!/ Trăiești! Ești tot atât de viu/ Prin cartea-ți minunată!

                                                        

(Articolul a fost publicat în ziare și reviste și în „Articole si eseuri – vol. II”- 2012). 

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

Ambasada României în Statele Unite ale Americii - Comunicat de presă.

 

Ziua Culturii Naționale și preluarea Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, marcate la


Washington printr-un concert susținut de ansamblul „Violoncellissimo”

 

Peste 200 de persoane au participat marți, 15 ianuarie 2018, la Washington, la concertul susținut de ansamblul „Violoncellissimo”, dirijat de Marin Cazacu, organizat pentru celebrarea Zilei Culturii Naționale și în onoarea preluării Președinției României la Consiliul Uniunii Europene.


Evenimentul, organizat de Ambasada României la Washington împreună cu Institutul Cultural Român din New York, a avut loc la prestigiosul Cosmos Club din capitala americană, și s-a bucurat de prezența unor invitați de marcă ai Administrației americane printre care şi Matthew G. Boyse, adjunct al asistentului secretarului de stat pentru afaceri europene și eurasiatice, membri ai comunității românești, personalități din mediul academic și cultural, din mediul de afaceri și reprezentanți ai mass-media americane.


            Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior a remarcat dubla semnificație a evenimentului: celebrarea Zilei Culturii Naționale și lansarea Președinției României la Consiliul Uniunii Europene. El a arătat că Ziua Culturii Naționale marchează 169 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu, unul dintre ultimii mari poeți romantici europeni. “De asemenea, astăzi marcăm prin acest eveniment și preluarea de către România a Preşedinţiei Consiliul Uniunii Europene, într-o perioadă foarte complexă pentru Uniune, fiind o misiune plină de provocări pentru România”, a declarat ambasadorul George Cristian Maior.


            Concertul susținut de „Violoncellissimo” face parte dintr-un turneu mai amplu susținut în Statele Unite de Orchestra Română de Tineret. Partida de violoncele a celebrului ansamblu simfonic românesc este condusă de Marin Cazacu. Pe scena de la Cosmos Club au performat Marin Cazacu, Ștefan Cazacu, Ella Bokor, Octavian Lup, Horațiu Ludușan, Izabela Ghergu, Cornelius Zirbo, Alexandru Totan, Florin Burlacu, Iulian Ochescu și Bogdan Pop – violoncele, Iulian Ochescu - pian și Bogdan Pop – percuție.


Repertoriul ales a încântat publicul care a ovaționat minute în șir și a pus în valoare entuziasmul și abilitățile extraordinare ale tinerilor muzicieni care formează ansamblul „Violoncellissimo”. Programul a inclus atât compozitori români cunoscuți, alături de nume mari ale tradiției muzicale europene, dar și piese pop-rock reorchestrate.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Ambasada României

în Statele Unite ale Americii

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us


Concert simfonic dedicat Zilei Culturii Naționale, la Ploiești

Ioan POPESCU


Ziua Culturii Naționale a fost sărbătorită la Filarmonica “Paul Constantinescu”din Ploiesti  printr-un Concert ce a cuprins trei dintre lucrările marelui compozitor Ludwig van Beethoven: Sonata “Kreutzer”, op. 49 pentru vioară şi orchestră – arr. Mircea Luculescu, Sonata op. 90 în mi minor şi Sonata op. 101 în La major, pentru orchestră simfonică – arr. Mircea Luculescu.


La pupitrul dirijoral al orchestrei simfonice ploieștene s-a aflat maestrul Ovidiu Bălan, iar solist a fost   violonistul Gabriel Croitoru, cel mai important violonist al generației sale și unul dintre cei mai mari muzicieni români contemporani.


El a absolvit Liceul de Muzică din București la clasa profesorului Mihai Constantinescu și Conservatorul de Muzică din București la clasa profesorului Modest Iftinchi, studiind în particular și cu profesorul Ștefan Gheorghiu. În prezent este solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio, alături de care susţine numeroase concerte, atât în ţară, cât și în străinătate. Activitatea sa solistică însumează mai bine de 1.000 de concerte și recitaluri, alături de cunoscute ansambluri orchestrale ca London Royal Philharmonic, Monte-Carlo Symphony, Lyon Symphony, Gewandhaus Leipzig Orchestra, Galicia Symphony, Queen Sofia Chamber Orchestra.


A susţinut numeroase recitaluri în Franţa, Spania, Germania, China, Bulgaria, Statele Unite ale Americii, fosta URSS, Ungaria și România. Totodată, este solist concertist al Filarmonicii ”Paul Constantinescu” din Ploiești și membru (vioara I) al Cvartetului de Stat Transilvan al Filarmonicii din Cluj-Napoca. De asemenea, desfășoară și o activitate didactică, fiind profesor la Universitatea de Muzică din București.

 

În anul 2006 a obţinut titlul de doctor în muzică pe tema: „Pablo Sarasate – Virtuozitate interpretativă și fantezie componistică”, avându-l ca îndrumător pe profesorul Octavian Lazăr Cosma.


Este laureat al unor concursuri naţionale și internaționale, iar discografia sa cuprinde numeroase CD-uri, între care Integrala lucrărilor pentru vioară și orchestră de Pablo Sarasate - o premieră mondială.


Din anul 2008, Gabriel Croitoru a obținut dreptul de utilizare asupra singurei viori Guarneri del Gesu (1731) a Statului Român, vioară care i-a aparținut lui George Enescu, aflată acum în patrimoniul Muzeului Național George Enescu din București.

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii - Comunicat de presă

8 ianuarie 2019


Ansamblul „Violoncellissimo”, la Washington, cu ocazia inaugurării Președinției României la Consiliul Uniunii Europene  și a Zilei Culturii Naționale

 


      Ca parte a marelui turneu pe care îl derulează în Statele Unite, Orchestra Română de Tineret va fi prezentă și la Washington, prin intermediul spectaculosului „Violoncellissimo”, format din partida de violoncele a celebrului ansamblu simfonic românesc și condus de același vizionar muzician și profesor, Marin Cazacu.


     Concertul, organizat de Ambasada României la Washington împreună cu Institutul Cultural Român din New York, va fi găzduit de prestigiosul Cosmos Club, unul dintre punctele focale ale vieții diplomatice din capitala americană, și va avea o dublă semnificație: celebrarea Zilei Culturii Naționale și lansarea Președinției României la Consiliul Uniunii Europene.


     Pentru a marca deschiderile deopotrivă românești și europene ale evenimentului, programul serii îi va include pe câțiva dintre compozitorii noștri cei mai cunoscuți, alături de câteva dintre numele cele mai mari ale tradiției muzicale europene. În același timp, repertoriul a fost ales pentru a pune în evidență impetuozitatea, entuziasmul și extraordinarele abilități ale tinerilor muzicieni care formează ansamblul „Violoncellissimo”.


                        Informații suplimentare


            „Violoncellissimo” a fost înființat de renumitul violoncelist și profesor Marin Cazacu în 2001, pentru a pune în valoare talentul și abilitățile muzicale ale studenților săi, în special de la clasa de violoncel.  Cu timpul, neobișnuitul grup, cu o componență care variază în funcție de programul ales, și-a creat o reputație foarte bună, impunându-se atât prin calitatea interpretării, cât și prin spectaculosul aparițiilor.  În 2008, „Violoncellissimo” i-a uimit pe melomanii reuniți la Ateneul Român printr-un concert în care au evoluat nu mai puțin de 60 de tineri violonceliști.  În 2013, pe aceeași scenă, în fața publicului au apărut 100 de violonceliști, într-un eveniment care a întărit reputația excelentă a ansamblului, deschizându-i calea spre cele mai cunoscute scene naționale și internaționale. La Washington, ansamblul va fi format din 9 violonceliști, un percuționist și un pianist.


În perioada 6-16 ianuarie 2019, Orchestra Naţională Simfonică a României este protagonista primului turneu al unei orchestra simfonice româneşti în Statele Unite ale Americii. Turneul are în program şapte concerte, primele în Florida la Palm Beach, Miami şi Fort Myers, pentru ca apoi să continue la Detroit şi New Jersey, punctul culminant fiind la Lincoln Center din New York, unde invitat special va fi marele trompetist Wynton Marsalis. Concertele îl vor avea ca dirijor pe Cristian Măcelaru şi ca solist pe Andrei Ioniţă, cu excepţia celor de la New York, care îl vor avea ca protagonist pe celebrul trompetist Wynton Marsalis.


Orchestrele Naţionale de Tineret reprezintă cel mai important program educaţional naţional dedicat muzicii clasice creat în 2008 de violoncelistul şi profesorul Marin Cazacu, care prin orchestrele sale componente, din care cea mai cunoscută este Orchestra Română de Tineret, desfăşoară o notabilă activitate concertistică atât în ţară cât şi peste hotare.


Ambasada României în Statele Unite ale Americii

Press and Cultural Affairs Office

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us


ZBORUL MINUNAT AL GÂNDULUI

 „Gândul este energie pură.” – Neale Donald Walsch


   Omul și-a pus întrebări și își pune în continuare, a căutat, de-a lungul vremurilor, și caută și astăzi răspunsuri la problemele mari ale vieții. Întrebările despre ființă, lume, cunoaștere, mișcare și om, sensul existenței umane la început au fost mai timide, după care gândirea a evoluat curajos, ideile constituind atenția cea mai mare. Omul cade pe gânduri și atunci mintea-i „zboară”, din prezent în trecut sau la un viitor pe care și-l imaginează a fi mai bun. Și-n timp ce lumina călătorește cu circa 300.000 de kilometri pe secundă, gândurile zboară cu o viteză uimitoare, ele ajungând în doar o clipă într-un alt loc depărtat.

Mintea – expresia subtilă a corpului fizic – caută și rătăcește pe unde numai ea știe, gândurile zboară desprinzându-se de lumea din jur, lângă care erau cu o clipă mai înainte, într-o activitate pe care o desfășurau și care necesita atenția, concentrarea. Uneori încercăm să gândim, să descoperim la ce se poate gândi un om din preajma noastră, chiar și la un animal care ne privește sau privește în depărtare. Nu putem, dar presupunem făcând niște legături. Mintea este cea care generează gânduri și emoții nu numai în contact cu stimuli externi, ci și fără nici o legătură cu ce este în jur. Zborul sau călătoria minții în locuri și momente de ea alese, include abilitatea minții de a folosi evenimente din trecut, legate de memorie. Această călătorie a minții noastre în timp, în imaginar și uneori chiar în mintea altora, oamenii au dorit-o și o doresc pentru reamintirea unor întâmplări, a unor oameni, și pentru liniștirea sufletelor lor, dar și a celor din jur, creându-se astfel, în urmă, legături între oameni, între ideile lor. După unele calcule „astăzi se crede că aproximativ jumătate din timpul cât îl petrecem făcând ceva, mintea noastră este altundeva! Cantitatea aceasta depinde și de natura activității, variază de la individ la individ și de circumstanțele momentului în care mintea se hotărăște să se ducă… ”. Există un univers al gândurilor; absorbim și emitem gânduri, ele plutesc un timp, și în final iau drumul marelui ocean al Minții Cosmice. De curând, fizica cuantică afirmă că trupul nostru este o aglomerație de mingiuțe din materie care reacționează cu „oceanul undelor”, iar apele oceanului sunt compuse din gândurile tuturor oamenilor – visuri și dorințe, temeri și dubii. Cât suntem în viață gândurile se dispersează, plutesc haotic, atrag altele întâlnite în drum, se întorc focalizate asupra unei idei, și în acest caz se transformă în materie – cuvânt sau acțiune/faptă. Ele impresionează în mod pozitiv sau negativ ființa noastră.
Omenirea are o lungă și vastă istorie a gândului, datorită oamenilor care și-au dăruit o parte a vieții meditației asupra temelor majore de care s-au ocupat. Asta facem și atunci când recitim anumite cărți, în primul rând Sfânta Scriptură, reamintim ce au gândit sfinții și este revigorant pentru noi, este o foarte bună mângâiere. Fiecare gând este mișcător, liber, fără a fi încorsetat de timp și de spațiu. Putem gândi la locuri foarte îndepărtate, la momente apropiate sau foarte îndepărtate față de punctul zero al abscisei în care se află gândul la pornirea lui spre zborul înalt și depărtat. Nu suntem stăpânii gândului, fiindcă el nu este materie pe care s-o putem modela… Gândul aprinde automat niște beculețe în mintea noastră și ele mișcă sufletul, trezesc inima din somn, o fac să vibreze, să comunice cu gândul, să-l dirijeze, și în acest mod devine activ. 

 În casa minții trebuie să păstrăm gândurile cele mai bune, gânduri de pace și armonie, pentru ca sufletul nostru să se liniștească. Acest lucru îl putem face, decelând gândurile bune de cele rele, punând la treabă simțirea și voința noastră. Pentru evitarea conflictelor conștiinței. Și în acel moment mintea se odihnește, gândurile dominante sunt cele bune, liniștitoare, ele se derulează ca un film frumos, iar tu meditezi asupra lor, analizezi, tragi concluzii, mintea-și face loc pentru noi idei, imaginația – pentru vise. Se obține un repaus al minții. Dacă mintea nu ar avea aceste momente de zbor, considerate ca un repaos, ea ar rămâne prizoniera timpului prezent încărcat de o mulțime de probleme, activități și nu s-ar putea odihni/relaxa și, ar fi incapabilă de a analiza momente trecute, de a visa un viitor, nu ar putea să-și imagineze curgerea vieții, nu ar putea reflecta la propriul său rost în viață.

   Când Mântuitorul spunea că având credință puternică putem muta munții din loc, se referea la puterea unui gând care poate schimba situații care par imposibil de schimbat.
Să ne amintim ce spuneau liderii comuniști: „Nu le lăsați oamenilor timp liber pentru a se gândi, dați-le de lucru, măriți orele de lucru!” O spuneau de teama gândurilor oamenilor, fiindcă de la gând se trece cu ușurință la materie, la cuvinte și de la cuvinte la fapte. În străfundul sufletului lor era teama, și „pepenii trebuiau păziți!”

   Astăzi mintea călătoare este privită ca un fenomen esențial al cogniției umane și al repausului necesar minții, zborul ei spre alte „lumi”, o pregătire pentru o activitate mai performantă, în scopul îmbunătățirii vieții.

Ștefan Odobleja (1902-1978), inventatorul ciberneticii, spunea că „Primul gând al gândului e gândirea s-o-ntâlnească”. Ar fi bine, conform zicalei, ca numai gândurile bune să se adune, cele rele să se spele!

   Gândul cunoaște adevărata libertate și limita sa este funcție de dotarea spirituală dată de Divinitate, fiecăruia. Omul intră în grădina cunoștințelor și vede atâta cât ochiul minții lui îi permite. Gândurile-i sunt ordonate sau haotice, după gradul de înzestrare și bunăvoință a Îngerului care îl însoțește. El are grijă de multele sale gânduri, și devine extrem de îngrijorat și fără putința de a-l ajuta, la dispariția totală a gândurilor…

   Ca să ne putem înțelege empatic unii pe alții, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvența vibrațiilor mentale ale celuilalt, renunțând pe moment la propria noastră frecvență. Gândul creează o atmosferă, o lume, naște și dezvoltă dorințele și excită pasiunile. Cum am spus, este energie pură, este spirit, este viață.

  

   Ieri, 10 ianuarie 2019, gândurile tuturor românilor au fost îndreptate spre Ceremonia dedicată preluării de către România a Președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, care avea să aibă loc la Ateneul Român din Capitala țării noastre – România.

   Principalii lideri politici europeni și români, au sosit și au ocupat locurile în minunata sală a Ateneului. Președintele țării – Klaus Iohannis – a susținut primul discurs la ceremonia de deschidere a președinției Consiliului UE: „La 12 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România preia un rol de prim-plan la nivel european. Dacă privim puțin în urmă, întoarcerea țării noastre în familia europeană a reprezentat un deziderat de o importanță aparte, pentru care am depus toate eforturile la nivel național și pentru care am lucrat cu dedicație și profesionalism, având convingerea fermă că proiectul european este o construcție unică în lume de pace și prosperitate și singura cale de a asigura progresul comun al statelor europene. Astăzi, cu aceeași convingere preluăm exercitarea Președinției Consiliului Uniunii Europene, cu obiectivul principal de a contribui la consolidarea unei Europe mai coezive, mai unite și mai puternice”, a declarat președintele Klaus Iohannis.

   Șeful statului a vorbit și despre provocările României, menționând că primul semestru al anului 2019 va fi definitoriu pentru dinamica viitoare a Uniunii Europene, iar printre probleme sunt migrația și Brexit. De asemeni a specificat că Uniunea se confruntă în prezent cu diverse provocări, atât interne, cât și externe.

   Au urmat cuvântările altor lideri români și europeni. Președintelui Senatului României a fost singurul care a rostit discursul în limba engleză, făcând o notă discordantă față de ceilalți care din respect față de țara noastră, au rostit discursurile în limba română. El a precizat, pentru a se arăta drept reformator, că în România există unele instituții ale căror metode sunt „trecute și care își păstrează obiceiurile”. Este vorba de Tăriceanu, numit „scutier al lui Dragnea în bătălia acestuia cu « dușmanul de rasă și de clasă » – statul paralel”.

   Sigur pe el, mascându-și trufia, Președintele comisiei parlamentare speciale pentru legile justiției, Florin Iordache – politician remarcat prin inițiative menite să slăbească justiția, a subliniat: „Accentele electorale exprimate contondent se vor resimți și în următoarele 6 luni”, asigurând totodată liderii europeni, că ele nu vor afecta mandatul. Adică, să fiți siguri că vom zice ca voi și vom face ca noi. În același spirit a demarat câteva lozinci și penibilul prim ministru al României: „România merită statutul de partener egal”„România e pregătită să stea cu fruntea sus” și, obișnuită cu discursurile politicienilor din vremea comunismului, terminând cu angajamente, de genul: „Vom demonstra… Vom demonstra…” Lipsa adevăratei modestii, a competenței și a dotării intelectuale ale guvernanților îi face să uite care le sunt limitele, comportându-se sfidător, atotcunoscători, inovatori, față de colaboratorii străini și față de popor.
Dintre reprezentanții europeni s-a remarcat, în mod deosebit, Donald Tusk a cărui figură impresionează prin modestie, sinceritate și echilibru, și rostirea căruia „a picurat balsam pe inimile rănite ale românilor” – cum scrie talentatul jurnalist de la DW, Petre Iancu. Donald Tusk este de profesie istoric, cunoaște istoria Europei, cunoaște cultura și literatura țărilor europene, inclusiv cultura și literatura României. A dovedit acest lucru inclusiv joi seară, la Ceremonia de lansare a Președinției române la Consiliul UE de la Ateneul Român, prin invocarea unor scriitori, sportivi și muzicieni români, fiind îndelung aplaudat. 

   Donald Tusk este un lider politic remarcabil care a câștigat două alegeri parlamentare, a fost singurul prim-ministru al Poloniei reales după 1989. Ca președinte de partid, a câștigat, în plus, două rânduri de alegeri europarlamentare, două rânduri de alegeri locale și este la al doilea mandat de președinte al Consiliului European. „Democrația, statul de drept și respectul pentru demnitatea fiecăruia sunt valori pe care le împărtășim.”

   Am rămas cu încurajările din finalul discursului dumnealui: „Celor care fac eforturi pentru a apăra valorile europene, libertatea și drepturile noastre, le spun: continuați lupta! Nu uitați că provocări vor exista întotdeauna…” „România are puterea de a fascina și de a încânta.” „Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept şi constituția.”  „Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.”

   Au urmat discursurile președintelui parlamentului European Antonio Tajani: „România a avut mereu o vocație europeană. În urmă cu peste 2000 de ani, strămoșii noștri romani au traversat Dunărea și au ajuns pe aceste pământuri (…) Această epopee a schimbat cursul istoriei. Frumoasa dumneavoastră țară își trage numele de la puternica prezență romană. Și cum sunt născut la Roma, mă simt aici ca acasă”. La final, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker care a declarat că instituția pe care o conduce se opune tuturor atingerilor aduse statului de drept și că există îngrijorări în privința evoluțiilor în acest sens, din unele state membre: „UE este o comunitate a legii și respectarea deciziilor curții nu este o opțiune, ci o obligație”.
   
În concluzie, discursurile au fost deosebit de clare, politicoase, afectuoase și încurajatoare din partea reprezentanților europeni, și oarecum echilibrate dar cu o notă ascuns-subversivă, din partea guvernanților români.

   Cât timp trăim, suntem datori să sperăm că totul va fi bine! Și cum am mai spus: Speranța se construiește!

 

   Vavila Popovici –Carolina de Nord

Odihnă veşnică, dragă Emeric !



  


        În ziua de vineri 4 ianuarie a.c. ne-a părăsit fulgerător colegul nostru Emeric Vamos. Avea numai 62 de ani !


        L-am cunoscut în urmă cu mai bine de zece ani de zile, când a devenit corespondent al publicaţiei mele. Din acel moment caricaturile şi glumele lui au fost omniprezente în paginile ziarului, făcând deliciul publicului cititor.


        A fost un colaborator serios şi de nădejde şi nu în ultimul rând, un om deosebit de vessel şi deschis.


        Licențiat în arte plastice și caricaturist de excepţie, a ocupat funcţia de şef serviciu administrativ la Biblioteca Judeţeană Timiş.


        Dispariţia lui neaşteptată va lăsa, cu siguranţă, un gol adânnc, nu numai în inimile celor apropiaţi, ci şi a Umorului, care a fost sărăcit pe nedrept de un condei de valoare!


        Dumnezeu să-l odihnească !


        Mihai Gheorghiu

,,LIDERI ÎN FILM”, O CARTE CA LA CINEMA SCRISĂ DE PAUL POLIDOR

Corina LUPU, Bucureşti


Nu este nimic neobișnuit să se facă un film după o carte. Așa cum spunea Jean Cocteau, filmul este tot o scriere, însă “o scriere în imagini”. Numeroase pelicule celebre au fost mai întâi, cărți celebre, iar ecranizările doar le-au pus și mai mult în valoare și le-au popularizat. Special este procesul invers, atunci când filmografia servește ca bază pentru carte, când vizualul din film își păstrează valențele spectaculare, rămânând la fel de atractiv, chiar dacă este transpus în scris. Acesta este cazul volumului scris de Paul Polidor, “Lideri în film: curs opțional de jurnalism vizual și psihosociologie politică”. Volum de referință, despre care Dan Matei Agathon afirma că este “o capodoperă a genului…, un tratat complex…, ce descrie ascensiunea și rezultatele, de multe ori odioase, ale celor care au condus națiuni și care au trasat istoria în dramaticul secol XX și la începutul secolului XXI ”. 

 

Necenzurat, spectacular, performativ, interzis minorilor, cursul lui Paul Polidor a fost o provocare pentru mine. Pe de o parte, mi-a stârnit curiozitatea, pe de altă parte, m-a făcut să mă îndoiesc că mai poate fi spus ceva nou pe tema liderului-dictator. Am început deci, prin a răsfoi volumul, am citit puțin aici, puțin dincolo și ceeace citeam a început să mă captiveze. Așa că m-am întors la pagina de pornire și am parcurs cartea din scoarță în scoarță cu un interes crescând. 

 

Folosind o colecție de filme, Paul Polidor realizează o galerie de portrete-studiu ale unor dictatori precum Nicolae Ceaușescu, Fidel Castro, Stalin, Nixon, Henry Kissinger, Slobodan Miloșevici, Saddam Hussein, Troțki, Trujillo. Creativă, condimentată, închegată, cartea semnată de Paul Polidor oferă o abordare inedită și provocatoare a culiselor vieții și planurilor unor lideri ce au hotărât soarta popoarelor, pe care le conduceau în funcție de interesul personal ori de capriciu, de preferințele sexuale sau de zodia în care se născuseră. De la Troțki, fostul lider care îi trimite Fridei Kahlo răvașe de dragoste în cărțile pe care i le împrumută, la Stalin, “groparul soldaților sovietici” ori la J. F. Kennedy care pierde Cuba în favoarea rușilor, cursul semnat de Paul Polidor este împănat cu detalii picante, cu scene extravagante și cu dezvăluiri neașteptate. 

 

Cursul are un ritm alert, iar impactul puternic asupra cititorului este sporit și de elementul enigmatic al prezențelor feminine: Jackie Kennedy, dar și femeile mafiei - Marilyn Monroe, Ellen Rometsch ori Judith Campbell. De la Leon Troțki la Che Guevara, de la Gheorghiu-Dej la Bashar al-Assad, volumul lui Paul Polidor ne poartă într-o lume a conspirației, în care grotescul, cinismul și maladivul devin suprapersonaje. Citeşte întregul material

O statuie a Reginei Maria a fost dezvelită, miercuri, în oraşul Ashford din Marea Britanie, locul de naştere al suveranei

Ioan POPESCU


Realizată din bronz, cu înălţimea de 2,2 metri, statuia, operă a sculptorului Valentin Duicu, a fost amplasată în Elwick Square, spaţiu de mare vizibilitate aflat în mijlocul unui nou centru civic, în proximitatea zonei istorice şi a Parcului Victoria, principala zonă verde a oraşului, care poartă numele bunicii paterne a Reginei Maria.


La ceremonia de dezvelire a statuii a fost evocată personalitatea Reginei Maria.
"Aş spune că vorbim foarte mult despre istorie în Anul Centenar, am vorbit despre personalităţile care au făcut Marea Unire, despre România Modernă, dar astăzi, la Ashford, nu am vorbit despre istorie, am făcut istorie", a declarat, pentru AGERPRES, preşedintele Institutului Cultural Român, Liliana Ţuroiu.Ea a subliniat că "Regina Maria, născută aici, la Eastwell Manor, adoptată de România, o femeie remarcabilă, un diplomat irezistibil, un creator, un patron al artelor, peste memoria căreia s-a aşezat uitarea şi aici la Ashford, a devenit, din nou, odată cu dezvelirea statuii sale, un subiect de interes, o personalitate despre care se vorbeşte".
 

Preşedintele ICR a amintit că Regina Maria va fi, din ianuarie 2019, atât în Ashford, cât şi în comitatul Kent, subiectul unui amplu proiect educaţional şi cultural care se va desfăşura în toate şcolile din această zonă. În cadrul programului, coordonat, la iniţiativa ICR, de către istoricul britanic Michael Paterson, istorici din România şi Marea Britanie vor vorbi despre România şi Regina Maria.
"ICR a dezvoltat peste 2.000 de evenimente dedicate Centenarului, însă evenimente ca acesta sunt rare, iar faptul că această statuie va rămâne în urma noastră sute de ani cred că este cel mai important lucru", a mai spus Liliana Ţuroiu.


La rândul său, principesa Elena a arătat că Regina Maria a fost "o figură de prestigiu în viaţa publică românească şi europeană".
Ea a amintit "rolul activ" jucat de Regină în ridicarea moralului trupelor în timpul Primului Război Mondial, vizitele oficiale efectuate de suverană în Franţa şi Marea Britanie, pentru a susţine cauza României la Conferinţa de Pace, ca şi vizita ei în Statele Unite ale Americii, în Canada sau Turcia.


Totodată, principesa Elena a evidenţiat calităţile literare ale Reginei Maria - autoarea unor cărţi publicate în România, Marea Britanie, Statele Unite şi Franţa, şi a subliniat că memoriile acesteia - "Povestea vieţii mele" s-au bucurat de un imens succes în Marea Britanie. Potrivit acesteia, Regina Maria a fost prima femeie care a fost vreodată invitată să prezideze o cină a Fondului Literar Regal.
"Ca şi Regina Elisabeta a României, Regina Maria a fost o figură de prestigiu în viaţa publică românească şi europeană. Reginele care au urmat-o, Elena şi Ana, amândouă au arătat o mare putere de caracter, dragoste de ţară şi devotament faţă de valorile Coroanei. Şi ca ele, sora mea, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, poartă astăzi tradiţia familiei noastre de femei puternice şi inspirate, care au contribuit foarte mult la modernizarea ţării noastre şi aşezarea acesteia pe o fundaţie europeană", a mai spus principesa Elena.


Ambasadorul României la Londra, Dan Mihalache, a afirmat că acest eveniment reprezintă un moment simbolic şi pentru relaţiile româno-britanice şi pentru istoria României.
"Faptul că astăzi la Ashford am inaugurat această statuie arată, într-un fel sau altul, că între ţările noastre există o relaţie care trece dincolo de colaborarea actuală şi care are o tradiţie şi faptul că ne amintim de această tradiţie este foarte important", a spus Mihalache.


Diplomatul consideră că evenimentul demonstrează şi "preţuirea pe care o dau românii unui simbol naţional cum este Regina Maria".
"O naţiune nu poate supravieţui fără istorie, fără trecut, fără simboluri. Iar Regina Maria este din ce în ce mai valorizată ca un simbol naţional de devotament faţă de naţiunea română, de preocupare, de efort, de sacrificiu personal", a menţionat Mihalache.

SPERANȚA SE CONSTRUIEȘTE!

Vavila POPOVICI

„Speranța este visul omului treaz.” – Aristotel

 

   Miturile grecești, acele povestiri despre zei, sunt adevărate învățăminte morale, deoarece ele conțin adevăruri umane fundamentale. Unul dintre ele este mitul Pandorei care a încercat să explice originea răului. Povestea spune că atunci când Prometeu l-a imitat pe Zeus creând oameni perfecți din lut și dându-le apoi viață, Zeus s-a simțit jignit și a dorit să se răzbune. Astfel, l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au pus toate relele din lume. Singura care s-a deosebit de ceilalți zei a fost Atena – zeița înțelepciunii – care a pus în cutie Speranța. Zeus i-a dăruit-o pe Pandora ca soție lui Prometeu, împreună cu acea cutie, de unde și numele de Cutia Pandorei. Prometeu a refuzat să primească darul, însă fratele său a deschis cutia eliberând toate relele și speriat, s-a grăbit să închidă capacul, fără să observe că pe fundul cutiei rămăsese Speranța. De aceea se spune că Speranța moare ultima.

   Când ne simțim slabi în luptă cu viața, speranța este cea care ne face puternici, fiindcă ea acționează ca o energie a sufletului. Poetul român Tudor Arghezi o definea foarte asemănător lui Aristotel, ca fiind „un vis cu ochii deschiși”. „Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare”, spunea scriitorul american Langston Hughes.

   În secolul XIX, filozoful german Arthur Schopenhauer susținea că voința omului este elementul real și esențial de a trăi, că este singura expresie a existenței însăși a universului și că orice om are nevoie de griji, dureri ori mizerie, după cum corabia are nevoie de încărcătură, spre a merge drept și sigur. El susținea că voința stă la baza acțiunilor omului, având o puternică forță lipsită de rațiune și de scop, că lumea și istoria sunt lipsite de sens și de o țintă finală. Mai susținea că voința este însoțită de inteligență și curaj, și că ele, aceste calități, se moștenesc, una de la mamă și altul de la tată. Deci, să înțelegem că voința ar fi o forță care imprimă o mișcare care poate fi haotică dacă nu solicită inteligența și curajul pentru a-i da un sens. Fiecare om are dorințe, își creează un ideal și speră să și-l îndeplinească prin luptă, deseori fiind implicat sacrificiul sub diferite forme. Omul speră să fie fericit. Speră, și cine nu poate spera și nu poate lupta, nu are cum să ajungă la fericire.  citeşte tot

Ambasadorul George Cristian Maior a primit premiul “SMART 2018 International Award”, din partea SMART

7 decembrie 2018

 

 

Ambasadorul George Cristian Maior a primit premiul “SMART 2018 International Award”, din partea SMART Congressional Initiative, organizație a membrilor Congresului SUA din statele Delaware, Maryland, New Jersey și Pennsylvania, în semn de recunoaștere a leadership-ului său în întărirea relațiilor sociale, economice și academice româno-americane

 

 

       Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a efectuat joi, 6 decembrie 2018, o vizită în statul Delaware, ocazie cu care s-a întâlnit cu guvernatorul statului, John Carney, cu cei doi senatori ai acestui stat, Christopher Coons și Tom Carper, cu conducerea companiei Gulftainer care operează Portul Wilmington şi cu reprezentanţi ai mediului de afaceri. De asemenea, ambasadorul României a participat, în calitate de invitat special, la Gala World Trade Center Delaware, dedicată inclusiv onorării Centenarului Marii Uniri de la 1918.  


     Ambasadorul George Cristian Maior a primit, în cadrul vizitei, premiul “SMART 2018 International Award” din partea SMART Congressional Initiative, organizație bi-partizană, non-profit, a membrilor Congresului SUA din statele Delaware, Maryland, New Jersey și Pennsylvania.

Premiul “SMART 2018 International Award”, i-a fost acordat ambasadorului Maior în semn de recunoaștere a leadership-ului său în facilitarea colaborării sociale, economice și academice româno-americane pentru îmbunătățirea păcii globale, a economiei globale și a forței de muncă. Senatorii Christopher Coons și Tom Carper, co-semnatari ai premiului, au aprecia în discursurile ţinute cu această ocazie, nivelul foarte ridicat al relației bilaterale româno-americane și contribuția directă a ambasadorului George Maior la consolidarea Parteneriatului Strategic dintre cele două țări.


     Ambasadorul român s-a declarat onorat de premiul primit, și a felicitat, la rândul său, statul Delaware pentru cea de a 231-a aniversare de la ratificarea Constituției SUA, Delaware fiind primul stat care a aderat la Uniune. De asemenea, George Cristian Maior a evocat rolul pe care președintele Woodrow Wilson l-a jucat, în urmă cu o sută de ani, la realizarea Marii Uniri, prin cele „14 Puncte” prezentate în Congresul american.

       

    În cadrul intervenției, George Cristian Maior a adus un elogiu președintelui George H.W. Bush, pentru modul în care a ajutat țările Europei Centrale şi de Est, inclusiv România, să se elibereze de comunism. “Aniversăm anul viitor 30 de ani de la căderea comunismului, inclusiv viziunea și acțiunile președintelui George H.W. Bush contribuind atunci la readucerea României pe drumul libertății și democrației”, a afirmat ambasadorul român.

Ambasadorul Maior a mai arătat că “relațiile dintre România și Statele Unite se află la un nivel excelent, cele două țări împărtășind aceeași viziune strategică și aceleași angajament bazat pe valorile democratice, sprijinul american pentru unificarea noastră națională în 1918 fiind una dintre rădăcinile acestei prietenii de lungă durată.”


     George Cristian Maior a menționat în mod special dimensiunea de securitate și apărare a Parteneriatului Strategic româno-american, care rămâne pilonul cel mai puternic al colaborării bilaterale. El a adăugat că dimensiunea economică a parteneriatului se află, de asemenea, într-o dezvoltare și creștere rapidă, inclusiv prezența sa în statul Delaware și întâlnirile avute cu reprezentanți ai mediului de afaceri dovedind acest lucru.

“Economia românească are una dintre cele mai mari rate de creştere din cadrul Uniunii Europene, cu un număr mare de sectoare competitive, precum IT, industria auto sau energia”, a arătat ambasadorul român participanților la gala World Trade Center Delaware, pe care i-a invitat să viziteze România și să investească în țara noastră.


     În discuțiile cu guvernatorul John Carney, ambasadorul României a prezentat oportunitățile de investiții în România, în contextul în care țara noastră înregistrează cel mai ridicat nivel de creștere economică din Uniunea Europeană și se pregătește să preia președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene. De asemenea, oficialul român l-a invitat pe guvernatorul statului Delaware să viziteze România în cadrul unei misiuni comerciale.

Un alt moment al vizitei l-a reprezentat întâlnirea cu conducerea companiei Gulftainer, operatorul Portului Wilmington. Ambasadorul a primit cu această ocazie o propunere din  partea companiei Gulftainer de colaborare și cooperare între Portul Wilmington și Portul Constanța. George Cristian Maior a prezentat facilitățile Portului Constanța, unul dintre cele mai mari porturi europene, cu o poziție geografică avantajoasă și principal centru de distribuție în regiune. Cu această ocazie, ambasadorul român a efectuat și un tur al Portului Wilmington, în care i-au fost prezentate capacitățile și facilitățile acestuia.


      De asemenea, ambasadorul George Maior a avut o întâlnire cu reprezentanţi ai mediului de afaceri din statul Delaware, cărora le-a prezentat oportunitățile comerciale și de investiții din România precum și stadiul schimburilor comerciale dintre țara noastră și Statele Unite. El a arătat că sectoarele prioritare din România sunt energia, IT – unde calitatea specialiştilor români este unanim recunoscută pe plan internaţional – cercetarea și inovarea, precum și sectorul agricol.

Informații suplimentare

SMART Congressional Initiative este o inițiativă bi-partizană, non-profit, a membrilor Congresului SUA din statele Delaware, Maryland, New Jersey și Pennsylvania. Printre membrii SMART Congressional Initiative se numără 8 senatori și 39 de membri ai Camerei Reprezentanților a SUA, agenții federale, membri ai ramurilor executive și legislative din cele patru state, reprezentanți ai mediului academic.


      În statul Delaware sunt înregistrate peste 50% din companiile americane listate public şi 63% dintre companiile incluse în clasamentul Fortune 500. 

World Trade Center Delaware este o organizație tip centru de afaceri care cuprinde oameni de afaceri și companii din statul Delaware, care își ajută membrii să își dezvolte afacerile internaționale, le pune la dispoziție programe de formare profesională și prezintă oportunități de afaceri și angajare. World Trade Center Delaware deservește toate tipurile de companii, în sectoare variate cum ar fi agricultura, IT, producția de echipamente medicale și bio-farmaceutice și servicii financiare.

Portul Wilmington, localizat la confluența râurilor Christina și Delaware, este unul dintre cele mai importante porturi nord-americane, fiind poartă principală pentru importuri de produse agricole. Portul Wilmington este un port de mare adâncime, care gestionează anual aproximativ 400 de nave, având un schimb de mărfuri anual de peste 6,8 milioane de tone.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii




Press and Cultural Affairs Office

1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us

Ambasada României la Washington - comunicat de presă

7 decembrie 2018

 

Întâlnirea ambasadorului George Cristian Maior cu senatorul Christopher Coons

 

    Ambasadorul României în SUA, George Cristian Maior, a avut joi, 6 decembrie 2018, cu ocaziei vizitei efectuate în statul Delaware, o întâlnire cu senatorul Christopher Coons, membru în unele dintre cele mai importante comisii ale Senatului SUA: Comisia pentru relații externe, Comisia juridică, Comisia pentru alocare de fonduri federale, Comisia pentru afaceri mici și antreprenoriat și Comisia de etică.


    În cadrul dialogului, cei doi oficiali au abordat teme actuale de interes major de pe agenda bilaterală, fiind apreciat în mod deosebit nivelul excelent al Parteneriatului Strategic româno-american, cu accent pe dimensiunile politico-militară şi cea economică.


    Interlocutorii au salutat soliditatea relației bilaterale, menționând evoluțiile semnificative recente inclusiv din domeniul economic. În contextul discuţiilor, ambasadorul român a subliniat caracterul atractiv al mediului economic şi de investiţii din România, evidențiind faptul că România înregistrează cea mai mare rată de creştere economică din Uniunea Europeană.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii

Press and Cultural Affairs Office


1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us


Mesajul ambasadorului George Cristian Maior cu ocazia Zilei Naționale a României și a Centenarului Marii Uniri

1 decembrie 2018

 

 

Dragi români,

 

 

 

        Acum, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire din 1918, cel mai important mesaj pe care doresc să îl transmit este legat de contribuţia milioanelor de români la îndeplinirea visului nostru dintotdeauna de a construi un stat modern cu o naţiune unită, mândră de identitatea ei unică.

 

       Eroii Marii Uniri din urmă cu 100 de ani au fost sutele de mii de soldaţi care şi-au dat viaţa pe front pentru îndeplinirea acestui vis, milioanele de femei, bărbaţi şi copii care au sprijinit de acasă, cu toate puterile, plătind adesea cu viaţa, pentru păstrarea independenţei ţării şi unirea românilor într-un singur stat, românii americani care în urmă cu 100 de ani s-au unit şi au convins liderii Americii să sprijine unirea noastră,  marii intelectuali transilvăneni, munteni şi moldoveni care au avut viziunea identităţii şi unităţii româneşti, liderii politici ai României, în frunte cu regele şi regina, care au avut viziunea şi curajul de a înfăptui unirea, martirii României moderne care după ce au realizat Marea Unire au sfârşit tragic în închisorile comuniste.

 

        Eroii Marii Uniri şi eroii Centenarului sunteţi dumneavoastră, românii care duceţi o viaţă onestă, acasă sau departe de casă, oameni muncitori şi frumoşi, iubitori de dreptate şi progres care contribuiţi zilnic, după puterile dumneavoastră, la schimbarea în bine a ţării şi credeţi în continuare în destinul României.

 

         Îi onorăm în această zi pe românii care sacrificat totul pentru Marea Unire. Dar, în același timp, țin să îmi exprim prețuirea și respectul față de dumneavoastră, oameni diferiţi prin individualitatea fiecăruia, dar uniţi prin identitatea noastră românească, şi vă transmit din toată inima, astăzi, de ziua naţională a ţării noastre un sincer La mulţi ani!

 

 

 

La mulţi ani, români, la mulţi ani România!

 

George Cristian Maior,

 

Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii


Press and Cultural Affairs Office


1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us


Ambasada Rom\niei la Washington - comunicat de presă

30 noiembrie 2017


Ambasada României va transmite Muzeului Naţional al Unirii de la Alba Iulia toate proclamaţiile și mesajele oficiale de onorare a Centenarului Marii Uniri emise de către guvernatorii statelor americane în urma unui proiect iniţiat de misiunea diplomatică a României la Washington

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii a iniţiat, la începutul acestui an, un amplu proiect de celebrare a Centenarului Marii Uniri de la 1918, care a vizat emiterea de către guvernatorii statelor americane a unor Proclamaţii de recunoaştere şi onorare a unităţii naţionale a românilor în contextul împlinirii a 100 de ani de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

Ambasadorul României, George Cristian Maior, a transmis, în prima parte a anului, o scrisoare oficială guvernatorilor statelor americane prin care i-a informat cu privire la semnificaţia istorică a Centenarului unităţii naţionale pentru naţiunea română. În mesajul său, ambasadorul român a descris sacrificiile enorme ale cetăţenilor români pentru realizarea Marii Uniri, mobilizarea excepţională a comunităţilor de români americani din urmă cu 100 de ani pentru susţinerea unirii, precum şi contribuţia unică a preşedintelui american Woodrow Wilson care, prin “Cele 14 Puncte”, a inspirat drumul spre libertate şi unitate al românilor. În acest context, ambasadorul României a adresat un apel către guvernatorii statelor americane de a emite Proclamaţii oficiale pentru celebrarea Centenarului unităţii naţionale a românilor, ca semn al prieteniei dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Urmare a iniţiativei Ambasadei României, guvernatorii statelor americane au emis Proclamaţii sau mesaje oficiale prin care este recunoscut şi onorat actul Marii Uniri din urmă cu 100 de ani. Acestea pot fi consultate pe pagina de internet https://celebrating-romanias-centennial.home.blog/.

Proclamaţiile au fost prezentate în premieră publicului în cadrul recepţiei oficiale de Ziua Naţională a României, organizată în mod special pentru celebrarea Centenarului. Ambasada României va transmite Muzeului Naţional al Unirii de la Alba Iulia toate exemplarele originale ale proclamaţiilor oficiale de onorare a Centenarului Marii Uniri, emise de către guvernatorii statelor americane, pentru a fi expuse în cadrul unei expoziţii permanente.

În discursul rostit cu ocazia celebrării Centenarului, ambasadorul României George Cristian Maior a apreciat că emiterea Proclamaţiilor oficiale de către guvernatorii statelor americane „reprezintă poate cel mai puternic semn al prieteniei dintre români şi americani, demonstrând percepţia favorabilă a României nu numai la nivelul administraţiei federale, ci în toate colţurile Americii, la nivelul fiecărei comunităţi. Am primit aceste proclamaţii și mesaje cu o profundă recunoştinţă, pentru că ele reprezintă un simbol al respectului pe care întreaga naţiune americană o arată românilor şi sacrificiilor care au făcut posibilă Marea Unire din urmă cu 100 de ani.”

Ambasadorul român a mai arătat ca „aşa cum, în urmă cu 100 de ani, crearea României moderne a avut un punct important de sprijin în relaţia de prietenie cu Statele Unite, parteneriatul pe care îl împărtăşim astăzi este marcat de aceeaşi apropiere dintre cele doua naţiuni, iar Proclamaţiile memorializează acest lucru în cel mai impresionant mod, inclusiv pentru generaţiile viitoare.”

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Ambasada României în Statele Unite ale Americii


1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us

 

Ambasadorul George Cristian Maior, cu ocazia lansării volumului “Primul spion american: Eroismul tragic al lui Frank Wisner.


9 noiembrie 2018

 


Ambasadorul George Cristian Maior,: Trebuie să avem mecanismul și capacitatea de a înțelege propaganda, de a o contracara instituțional și la nivelul societății și de a încerca să o stopăm”.

 


        Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a lansat joi, 8 noiembrie 2018, la Washington, în calitate de autor, volumul “Primul spion american: Eroismul tragic al lui Frank Wisner” (America’s First Spy: The Tragic Heroism of Frank Wisner). Evenimentul a beneficiat de prezența unor distinși membri ai administrației americane, ai corpului diplomatic, jurnaliști, exponenți ai mediului academic, ai think-tankurilor americane, foști oficiali din comunitatea de informaţii a Statelor Unite ale Americii, precum și membri ai comunității românești. La eveniment au participat, de asemenea, membri ai familiei eroului cărții, inclusiv fiul acestuia, Frank Wisner II, fost subsecretar american al apărării și Ambasador SUA în India, Egipt, Filipine și Zambia.


          “America’s First Spy” spune povestea lui Frank Wisner, legendă a spionajului american și unul dintre primii occidentali care au anticipat Războiul Rece. Wisner a avut viziunea și curajul de a preveni Washingtonul în legătură cu amenințarea sovietică pe când SUA și URSS erau încă aliați, fiind martor la evoluțiile dramatice din București de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Prin mijloace de propagandă anticomunistă precum Radio Europa Liberă sau prin încercări directe – uneori reușite și alteori nu – de a răsturna regimuri comuniste din întreaga lume, Frank Wisner a scris o pagină importantă a istoriei americane, ale cărei consecințe sunt resimțite şi în prezent.


             Ambasadorul George Cristian Maior a arătat că volumul este unul la care ține foarte mult din cel puțin două motive: “Este o parte a istoriei României și a istoriei Statelor Unite, într-o perioadă de timp foarte complicată și tumultoasă și este o carte despre un personaj extraordinar, un profesionist al intelligence-ului, care a fost martor și actor în aceea perioadă”.


           Cartea surprinde momentul sosirii la Bucureşti, în timpul celui de-al doilea război mondial după ce România s-a alăturat aliaţilor în lupta împotriva regimului nazist, a lui Frank Wisner, unul dintre pionierii CIA. “Frank Wisner a fost trimis ca reprezentant al OSS (Office of Strategic Services) la București cu misiunea de a repatria piloții americani prizonieri de război capturați în timpul marilor bombardamente de la Ploiești. SUA erau în alianță cu Uniunea Sovietică la acel moment iar Wisner a reușit cu succes să îi repatrieze. Aceasta a fost partea cea mai simplă a misiunii sale, deoarece în România piloții era foarte bine tratați ca prizonieri de război”, a afirmat George Cristian Maior.

Ambasadorul român a subliniat faptul că partea tragică a evenimentelor la care a fost martor Frank Wisner a urmat după aceea, când acesta a văzut cum România era presată de trupele sovietice să devină o țară comunistă, deși populația nu își dorea acest lucru. “ Wisner a avut contacte în societatea românească, cu elita de atunci, de unde primea semnale că România dorea să meargă pe calea naturală a democrației. S-a întâlnit inclusiv cu Regele Mihai și membri ai guvernului numit imediat după 1944. Într-un fel, el a fost martorul începutului Războiului Rece cu mult timp înainte ca Churchill să folosească celebra metaforă a Cortinei de fier. Putem spune că Războiul Rece a început la București, iar Wisner a fost martor la această dramă a poporului român și a țării mele’, a afirmat George Cristian Maior.



           Frank Wisner și-a terminat misiunea la București în 1945, însă și-a amintit mereu experiența sa din România. “De aceea, când a devenit un oficial în comunitatea de informaţii americană, a pus în practică o politică de izolare și de stopare a dorinței sovieticilor de a acapara Europa Centrală și de Est. Poate că uneori a fost idealist, alteori a făcut greșeli, însă doresc să subliniez că a avut dreptate în susținerea necesității implicării Americii în câștigarea Războiului Rece”, a declarat ambasadorul român.

„Istoria are multe surprize. Unele dintre ele se referă la ciclurile sale care ar putea fi negative din când în când. Dezbatem acum, de exemplu, interferența Rusiei în unele societăți din Europa și chiar în puternica societate americană. Trebuie să avem mecanismul și capacitatea de a înțelege propaganda, de a o contracara instituțional și la nivelul societății și de a încerca să o stopăm. Desigur, suntem țări democrate, presa este liberă într-o democrație, dar în situația anumitor țări nu este cazul, iar mecanismul de stat al acestora este într-adevăr capabil să pună în mișcare narațiuni favorabile interesului lor. Cred că ar trebui să ne gândim serios la această problemă, ținând seama și de o astfel de experiență precum cea pe care a avut-o Frank Wisner.” a afirmat George Cristian Maior.


        Ambasadorul român a arătat că intelligence-ul produce controverse: “Poți cădea într-o extremă, spunând: <<Chiar avem nevoie de intelligence acum, într-o epocă cu acces la informații, cu surse deschise de informații. Chiar avem nevoie de aceste organizații?>> Și atunci putem interpreta istoria acestor organizații, precum cele din carte. Opinia mea este că avem nevoie de acest tip de organizații și de o atitudine precum Wisner în lumea de azi - o lume plină de provocări, imprevizibilitate și multe surprize negative.”

George Cristian Maior le-a mulțumit celor prezenți pentru participarea la lansare, în special familiei sale care l-a sprijinit, soția și fiica sa fiind prezente, colaboratorilor care au contribuit la realizarea acestei cărţi. De asemenea, ambasadorul român i-a mulțumit călduros unuia dintre fii eroului cărții, Frank Wisner Jr. “Este un bun prieten care m-a încurajat într-o perioadă în care eram sceptic cu privire la posibilitatea publicării volumului în SUA. Încurajările sale au contat mult pentru mine”, a spus George Maior.

Ambasadorul român a precizat că volumul său reprezintă și o contribuție la dezbaterea care va avea loc anul viitor, cu ocazia trecerii a 30 de ani de la căderea comunismului.

“Trebuie să reflectăm, toate societățile din Europa Centrală și de Est, la această experiență a comunismului și să încercăm să o înțelegem mai bine. 30 de ani, din punct de vedere istoric, nu este o perioadă lungă. Vedem multe evoluții negative, din păcate, în Europa, din punct de vedere al creșterii populismului și naționalismului, și chiar o nostalgie nefericită după perioadă comunistă. Volumul este o contribuție la o dezbatere pe aceste teme. Anul viitor ne dorim să aducem istorici din România, experți, pentru a discuta aceea perioadă de timp și a încerca să învățăm lecțiile ei. Mereu trebuie să învățăm din istorie, chiar dacă vorbim despre timpuri trecute”, a declarat George Cristian Maior.

Cartea a fost publicată la editura Academica Press din Washington, D.C. și este disponibilă pe site-ul amazon.com. Au furnizat recenzii diplomatul Frank Wisner II, profesorul Edward Luttwak, unul dintre cei mai importanți teoreticieni în materie de strategie și istorie militară, precum și George Friedman, fondator Stratfor și Geopolitical Futures.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008
Tel:      +1 202 9866973

Fax:      +1 202 2324748

E-mail:  washington@mae.ro

http://washington.mae.ro

facebook.com/romanian.embassy.us


GUSTUL AMAR AL INGRATITUDINII


Vavila Popovici


„Judecata unui slugarnic, a unui om vândut, fie că e trunchiată și îngustă, fie că e pătată de obrăznicie și de ingratitudine.” – Michel de Montaigne

 

 

   Ingratitudinea este purtarea omului ingrat, orgolios, de a nu fi recunoscător pentru ceea ce i s-a dat și a se comporta  depășind limitele atribuțiilor sale. Unii definesc ingratitudinea drept trădare a omenirii, sau miopie a  sufletului. Dacă se ivește o dispută, o luptă, individul în loc de a se purta omenește, demn, el se înjosește adoptând o atitudine ingrată. De multe ori starea de ingratitudine este determinată de slugărnicia față de o persoană, când orgoliul ce zace în adâncul sufletului acelui individ iese la suprafață și vrând să-și demonstreze puterea și capacitatea dotării sale adoptă o atitudine ingrată față de alt/alți indivizi, neagreați de stăpânul căruia îi slujește.

   Dostoievski spunea că „în fiecare om zace un călău...”, că omul din fire este un despot și de aceea se complace în a chinui pe alții, vrând să-și impună cu orice preț voința de putere. În romanul „Jucătorul”, trăirile pline de temeri și speranțe, acțiunile personajului care încearcă să învingă destinul la ruletă dar și escapada amoroasă a acestuia, fac din roman o poveste care dezvăluie cu meticulozitate profilul psihologic real al omului decăzut în mrejele viciilor. „Lepădăturile joacă chiar foarte murdar”, scrie un comentator al romanului.

   La jocul de poker, relevantă este cacialmaua, inducerea în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. Este de fapt o înșelătorie care reușește omului versat, adică, conform dicționarului – celui care posedă cunoștințe solide și experiență în domeniul respectiv.

   Este adevărat că trăim între oameni cu caractere și suflete diferite, între oameni demni și oameni ingrați, între oameni sensibili și insensibili, de mult timp și nu numai în zilele noastre, și oriunde, nu numai în țara noastră (cu înclinații diferite ale cântarului), dar acestor oameni ingrați nu ar trebui să li se ofere șansa de a conduce pe ceilalți. Biblia arată acest defect al unora, exemplificând ingratitudinea (nerecunoștința, nemulțumirea) vânzătorului Iuda Iscarioteanul care, s-a tocmit să vândă pe Hristos pentru 30 de arginți (cf. Matei 26, 15).

   În domeniul literaturii noastre să ne amintim de ingratitudinea de care a avut parte marele nostru Ion Luca Caragiale (1852-1912), considerat ca fiind cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. Un moment trist care a întunecat viața marelui dramaturg a fost cel în care a trebuit să-și apere reputația de creator original în procesul intentat lui Constantin Al. Ionescu-Caion, prim redactor la „Revista Literară”. Acesta gelos fiind pe reputația lui Caragiale, şi-a pus în cap să-l defăimeze... citeşte tot articolul

Ambasada României în SUA - Comunicat de presă

2 noiembrie 2018

 

Statul Delaware aduce un omagiu României cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Marea Unire

 

         Guvernatorul statului Delaware, John Carney, împreună cu viceguvernatoarea Bethany Hall-Long, au emis o proclamație prin care se aduce un omagiu României cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Marea Unire. În documentul semnat în numele locuitorilor statului Delaware, se arată că Statele Unite ale Americii și România au o lungă istorie de prietenie și respect reciproc. Totodată, românilor-americani li se mulțumește pentru împărtășirea talentului și a moștenirii culturale odată cu venirea pe teritoriul american.


        Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a salutat proclamația statului Delaware și le-a mulțumit guvernatorului John Carney și viceguvernatoarei Bethany Hall-Long, pentru gestul simbolic de marcare a Centenarului României. “Proclamația statului Delaware, ca și celelalte proclamații emise până în prezent de alte cincisprezece state americane, arată, odată în plus, legăturile puternice dintre România și Statele Unite. Suntem onorați de aceste gesturi care demonstrează apropierea, prietenia și parteneriatul dintre ambele țări”, a afirmat ambasadorul George Cristian Maior.


      Emiterea proclamațiilor de către state americane face parte dintr-un proiect mai amplu, al Ambasadei României la Washington, de celebrare a Centenarului Marii Uniri din 1918. Statul Delaware este cel de al șaisprezecelea stat american care omagiază Centenarul Marii Uniri printr-o proclamație specială.


      Informații suplimentare:


     Delaware a fost una dintre cele 13 colonii care au participat la Revoluția americană. La 7 decembrie 1787, Delaware a devenit primul stat care a ratificat constituția Statelor Unite, fiind de atunci cunoscut și sub numele de “Primul Stat”.

Delaware este cel de-al doilea cel mai mic și cel de-al șaselea cel mai puțin populat stat american, dar al șaselea din punct de vedere al densităţii populaţiei. Numele statului vine de la nobilul englez Thomas West, al treilea baron De La Warr, care a fost primul guvernator al coloniei Virginia.

     

      Un studiu din 2013 arăta că statul Delaware a avut cel de-al nouălea cel mai mare număr de milionari pe cap de locuitor din Statele Unite. În 2010, Delaware era al nouălea cel mai bogat stat din Uniune, cu un venit pe cap de locuitor de 29.007 dolari.

     

      Una dintre cele mai mari baze aeriene din SUA se află lângă capitala statului, Dover.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Press and Cultural Affairs Office

1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
Phone:  +1 202 2324749 # 220
Fax:     +1 202 2324748
E-mail:  washington.press@mae.ro
Web:    http://washington.mae.ro


Ambasada României în SUA - Comunicat de presă - România, felicitată cu ocazia Centenarului Marii Uniri, printr-o proclamație emisă de guvernatorul statului Iowa

26 octombrie 2018

 

 

România, felicitată cu ocazia Centenarului Marii Uniri, printr-o proclamație emisă

de guvernatorul statului Iowa

 

            Guvernatoarea statului Iowa, Kim Reynolds, a proclamat ziua de 1 decembrie 2018, drept Ziua Aniversării a 100 de ani de la Unirea Românilor, în statul Iowa. În acest sens, guvernatoarea Kim Reynolds a emis o proclamaţie oficială prin care felicită România cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1918.

                “Statele Unite și România împărtășesc o prietenie adâncă și de lungă durată și un parteneriat strategic construit în jurul valorilor democratice, legăturilor istorice și a angajamentului comun pe calea asigurării securității transatlantice și a prosperității reciproce”, se arată în textul proclamației.

Documentul menționează și legăturile strânse dintre România și statul Iowa în ceea ce privește comerțul, programele educaționale și antreprenoriatul, precum și faptul că, de mai multe generații, românii-americani și-au adus contribuția la progresul Statelor Unite, munca lor fiind apreciată în toată America.

Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a apreciat mesajul transmis de către guvernatoarea statului Iowa, Kim Reynolds, subliniind recunoștința țării noastre față de sprijinul acordat de președintele Woodrow Wilson, în urmă cu o sută de ani, pentru realizarea Marii Uniri.

Emiterea proclamațiilor de către state americane face parte dintr-un proiect mai amplu, al Ambasadei României la Washington, de celebrare a Centenarului Marii Uniri din 1918. Statul Iowa este cel de al paisprezecelea stat american care omagiază Centenarul Marii Uniri printr-o proclamație specială.

Informații suplimentare: 

            Statul Iowa a devenit cel de al  29-lea stat american în decembrie 1846. Numele statului derivă din numele tribunului de nativi americani, Ioway. Deși văzut ca fiind un stat cu economie preponderent agricolă, aceasta reprezintă doar o mică parte, economia statului Iowa fiind foarte diversificată. În 2010, Iowa a fost declarat statul în care se pot deschide și susține afaceri cu costurile cele mai mici dintre toatele statele americane.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii



Press and Cultural Affairs Office

1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
Phone:  +1 202 2324749 # 220
Fax:     +1 202 2324748
E-mail:  washington.press@mae.ro
Web:    http://washington.mae.ro


 

 

       Ambasadorul României în SUA, George Cristian Maior, a avut, joi, 25 octombrie 2018, o întâlnire de lucru cu reprezentanţi ai companiei Tesla în Washington DC. Cu această ocazie, ambasadorul George Cristian Maior a prezentat măsurile implementate de România pentru dezvoltarea utilizării energiilor regenerabile şi implementarea tehnologiilor inovative în acest domeniu. De asemenea, a menţionat sprijinul financiar oferit de Guvernul României pentru achiziţia de maşini electrice, ca măsură concretă de sprijin a extinderii utilizării vehiculelor ecologice.

       

     Reprezentanţii Tesla au prezentat obiectivele companiei de extindere a activităţii în Europa Centrală şi de Sud-Est, care includ atât infrastructura de suport a vehiculelor electrice pe care le produce, cât şi noile tehnologii de stocare a energiei sau elementele ce susţin dezvoltarea oraşelor inteligente („smart cities”).

În cadrul întrevederii, a fost transmisă invitaţia pentru o echipă a companiei Tesla de a efectua o vizită de documentare în România.  

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Press and Cultural Affairs Office


1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
Phone:  +1 202 2324749 # 220
Fax:     +1 202 2324748
E-mail:  washington.press@mae.ro
Web:    http://washington.mae.ro


DESPRE SLUGĂRNICIE

 Vavila Popovici – Carolina de Nord


  O parte din raportul realizat de actualul ministru al justiției Tudorel Toader, în care sunt prezentate pe larg motivele de revocare ale lui Augustin Lazăr, a fost un raport „tendențios” după spusele Președintelui țării. Aș adăuga și calificativul – ranchiunos. Reproșurile aduse de ministrul justiției procurorului general au legătură cu modul în care cel din urmă a reacționat în anumite momente, cum ar fi acel al modificării Legilor Justiției sau a Codurilor Penale, în cazul unor decizii ale Curții Constituționale sau al protocoalelor SRI - Parchet, aici fiind menționat reproșul că „a ascuns adevărul”. Alte acuzații ale ministrului, susțin unii comentatori, par inspirate din raportul în baza căruia a cerut revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Procurorului general chiar i se reproșează că a îngreunat/împiedicat evaluarea fostului procuror șef DNA, asta pentru că Augustin Lazăr s-ar fi temut că urmează propria sa evaluare. Interpretarea este absurdă dacă nu schizofrenică. Concluzia raportului fiind: „Motivele care au determinat revocarea doamnei procuror-șef DNA îi sunt deopotrivă imputabile”.

   În replică, Președintele Klaus Iohannis refuză demiterea Procurorului General și apreciază activitatea lui, considerând că cererea ministrului Justiției este complet neadecvată și de natură să genereze neîncredere în sistem și îngrijorare în rândul partenerilor noștri europeni: „Modul în care ministrul a prezentat public raportul este unul tendențios și denotă intenția acestuia de a subordona politic procurorii”. Toader răspunde ironic, plin de sine: Nimic nou sub soare: Președintele ne spune mai întâi faptul că nu îl va revoca pe A. Lazăr apoi va citi raportul primit de la Ministerul Justiției!”. Președintele refuză demiterea procurorului general și cere din nou demisia ministrului justiției: „Domnul Tudorel Toader trebuie să plece de urgență din fruntea ministerului pe care îl conduce. Statul român are obligația de a proteja ordinea de drept, libertățile și drepturile cetățenilor săi, iar acest lucru nu poate fi înfăptuit fără un Minister Public independent și eficient”. Procurorul general Augustin Lazăr va fi audiat de Consiliul Superior al Magistraturii, pe 13 noiembrie.

   Ca o observație, multe propuneri legislative supervizate de Tudorel Toader, unele elaborate chiar de el au fost declarate neconstituționale. Ce arată acest fapt? Că acest profesor este incompetent, sau că este educat în comunism... citeşte tot articolul

UN NOU AȘEZĂMÂNT DE LUX PENTRU VÂRSTNICII BOLNAVI, LÂNGĂ SIBIU

Prof. ANCA SÎRGHIE 



    Primirea oamenilor vârstnici și bolnavi în instituții specializate este o  problemă ce întârzie să se rezolve în România în ritm alert,  pe cât de urgentă este. Atât timp cât familii aflate într-o situație disperată se adresează unui azil de stat și li se răspunde că trebuie așteptat până moare vreunul dintre locatari, imaginea asigurării oamenilor ajunși la senectute la noi este încă o realitate dură.

    Poate că tocmai de aceea, fiecare așezământ de profil care își anunță deschiderea, fie el de stat ori particular, trezește un viu interes, mai ales pentru aparținătorii care se află în imposibilitatea de a-i îngriji pe părinții lor bătrâni și bolnavi. În județul Sibiu, care deține cel mai vechi azil din țară, inițiativele în acest domeniu nu au lipsit, mai ales în ultimul deceniu. Denumirile lor sunt variate, nescăpând de molima neologistică a influenței engleze,  de la nursing home, retirement home, Senior Center, Maya cămin, azil de bătrâni sau  cămin spital, cum este renumitul așezământ “Dr. Carl Wolf”, la care oameni încă în plină putere își depun dosarele de înscriere ca peste mai mulți ani să fie siguri că le vine rândul, cam ca RDG-iștii  din vremea socialismului, care se înscriau să cumpere un autoturism Traband cu 15 ani înainte de livrare. Faptul că s-au înmulțit vizibil aceste instituții sociale de mare necesitate este cu totul explicabil în condițiile în care tot mai mulți tineri români pleacă din țară, nutrind iluzia că activitatea lor peste frontiere le va împlini visul de prosperitate materială, dar nesocotind repercusiunile negative ale unei asemenea soluții, generalizate endemic în România prezentului. Bunicilor, care la vârsta senectuții li s-ar cuveni dată o îngrijire specială, le revine responsabilitatea dificilă să ia în seama lor creșterea nepoților, pe care părinții ahtiați după venituri mai mari decât cele ce se pot dobândi în țară îl părăsesc, fără să realizeze că etapa adolescenței este critică și necesită prezența efectivă a ambilor părinți în viața cotidiană a copiilor în plină creștere.

         Cu aceste gânduri, intram zilele trecute pe poarta Căminului de bătrâni “ Maria Theresia”, aflat între comuna  Șura Mică și orașul Ocna Sibiului, respirând aerul curat al câmpului cu plantații de porumb și culturi de cereale, într-o liniște dumnezeiască. Doamna Eugenia Bârsan, care m-a primit cu un zâmbet larg și afectuos, este tocmai patroana noului așezământ, ce are în holul de la intrare portretul impunătoarei împărătese austriece. Nu-mi pot reprima gândul că la ordinul ei în Transilvania au fost dărâmate și incendiate mii de biserici și mânăstiri ortodoxe tradiționale,  dar la Sibiu cartierul Teresianum marchează și niște merite ale renumitei împărătese pentru locuitorii germani ai secolului al XVIII-lea în cetatea de pe Cibin. Unul sigur este cu adevărat important, cel de a fi numit guvernator al Transilvaniei pe Brukenthal, o personalitate emblematică pentru orașul nostru.  Încerc să-mi explic alegerea acestei denumiri la gândul că așezământul este deschis și unor locatari străini, care vor veni din Europa întreagă, încântați să se așeze sub pavăza renumitei personalități imperiale.

         Pregătirile pentru deschiderea oficială în 29 septembrie 2018 sunt în toi și experiența celor 30 de ani trăiți  de doamna Eugenia la Viena, alături de un soț medic, își spune cuvântul. Aerul de construcție proaspăt terminată, structura clădirii în care va funcționa un salon cultural, o capelă pentru rugăciune, m-au impresionat deopotrivă cu apartamentele dotate cu câte două paturi ergonomice, dulapuri înfundate ca la hotel, balcoane care te cheamă la soare, televizoare cu cablu, Internet, mese încăpătoare cu câte două scaune și săli de baie, pregătite prin acces ușor pentru nevoile speciale ale unor oameni aflați în grea suferință. Tot la norme și  standarde europene este concepută și grădina căminului de 8.000 mp, cu filigoria largă, unde se pot desfășura evenimente importante, și alei de plimbare. O apariție imposibil de neglijat a fost primul locatar al instituției, nu altul decât academicianul George Litarczek, o somitate în domeniul anesteziei medicale românești și europene, care mă frapează cu mobilitatea sa în noul mediu ce evident i-a devenit deja familiar. Scaunul cu rotile în care se deplasează fără rețineri, nu mai are secrete pentru Domnia Sa. Este vioi în replică, una cu care domină pe interlocutor, și propunerea de a-mi oferi un interviu i se pare absolut firească, ținând de o obișnuință a vieții lui cotidiene, cum o trăise la București, activând la mai multe unități spitalicești, (între care la Spitalul Fundeni a format o școală de anestezie și de terapie intensivă, creând chiar 7 invenții de tehnică medicală), la I.M.F. ca și în conferințe internaționale. Este chiar fericit să afle că aș dori să citesc cărțile memorialistice despre viața lui, acum când Domnia Sa a împlinit 92 de ani,  și mă încredințează că editura mi le va trimite cât de curând. Îl asigur că nu dânsul este cel mai vârstnic locatar al căminului-hotel, ci prietena mea, profesoara Maria Nemeș, care tocmai se instala într-o cameră curată și luminoasă, dânsa având vârsta de 98 de ani. Sper că i-am sporit domnului academician speranța de viață cu mărturisirea mea. De mult timp dorită, cunoștința cu profesoara Hurezeanu, mama ambasadorului nostru în Germania, Emil Hurezeanu, a devenit o realitate, căci noul statut de locatar al Căminului “Maria Theresia” nu-i produce vreo apăsare, ci dimpotrivă, o angajează în proiectul apropiatei deschideri oficiale. Din conversația cu Domnia Sa înțeleg că doamna profesoară Paraschiva Hurezeanu este dornică să participe activ la viitoarele serate muzical-literare care se vor organiza în cămin. Aleg ca punct de pornire pe Lucian Blaga și îi ofer cartea mea ce are Premiul “Oct. Goga” al Uniunii Scriitorilor din România, intitulată Lucian Blaga și ultima lui muză. Ne promitem colegial că o vom discuta după ce doamna Hurezeanu o va termina de lecturat. Observ că acestei instituții sociale de lux îi lipsește o bibliotecă și ofer patroanei, care își amintește cu plăcere că a fost cândva eleva mea la Colegiul Național  “Gheorghe Lazăr” din Sibiu, deloc întâmplător un volum solid pe care l-am dedicat  în anul 2016 celei mai fascinante personalități literare a Sibiului, volum intitulat Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai. Așadar, o altă temă a viitorelor serate literare la Cămin.

    Dotat modern ca niciun altul la Sibiu, microbuzul ce este oferit, ca să conducă pe fiecare nou pacient al Căminului “Maria Theresia”,  are rampă, pe care se ridică scaunul cu rotile ce poartă pe bolnavul imobilizat. Însăși patroana a avut generozitatea să sosească la domiciliul viitorului locatar al căminului, spre a ajuta cu delicata ei veselie la  depășirea momentului greu al despărțirii de locul domiciliului. Adaptarea începe chiar din acel punct al primului contact și patroana, sibiancă de origine, are intuiția psihologică necesară spre a semăna încredere. Noutatea cu care dorește Eugenia Bârsan să completeze sistemul de asistență social-medicală pentru seniori la Sibiu, din an în an mai sporit ca modernitate și confort, pornește de la atitudinea luminoasă și atentă față de suferința oamenilor. Întregul personal îi urmează modelul, din convingerea că fiecărui pacient i se cuvine acordată toată considerația. Prezența permanentă a unor medici în instituție, programele de gimnastică medicală, care se comandă pentru pacienții doritori, plimbările zilnice pe aleile parcului creează o certitudine, anume că senectutea, cu afecțiunile ei inerente, poate fi trăită cu demnitate și bucurie. Parafrazând un titlu de film cunoscut, am plecat din Residența “ Maria Theresia” din vecinătatea orașului Sibiu cu  convingerea că  în acel cămin cu aspect de hotel am văzut bătrâni fericiți.


     (În imagine, de la stânga la dreapta: patroana a instituției, Eugenia Bârsan, prof. Maria Nemeș, locatară a casei de vârstnici, prof. Anca Sîrghie, vizitatoare.)

  

Ambasada României în Statele Unite ale Americii - comunicat de presă


Ambasada României în Statele Unite ale Americii


                                                                                                                                                 Press and Cultural Affairs Office

                                                                                                                                                 1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
                                                                                                                                                  Phone:  +1 202 2324749 # 220
                                                                                                                                                  Fax:     +1 202 2324748
                                                                                                                                                  E-mail:  washington.press@mae.ro
                                                                                                                                                 Web:    http://washington.mae.ro





23 octombrie 2018

 

1 decembrie 2018, proclamată în statul Indiana drept Ziua Aniversării a 100 de ani de la Unirea Românilor

 

            Guvernatorul statului american Indiana, Eric Holcomb, a emis o proclamaţie oficială prin care felicită România cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1918. Guvernatorul Eric Holcomb a proclamat, cu această ocazie, ziua de 1 decembrie 2018, drept Ziua Aniversării a 100 de ani de la Unirea Românilor în statul Indiana.

           

            În document sunt menționate legăturile strânse dintre România și Statele Unite, ambele țări “împărtășind o prietenie adâncă și de lungă durată și un angajamentul comun pe calea asigurării securității transatlantice și a prosperității reciproce”.

            

             Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a apreciat mesajul transmis de către guvernatorul statului Indiana, Eric Holcomb, subliniind recunoștința țării noastre față de sprijinul acordat de președintele Woodrow Wilson în urmă cu o sută de ani pentru realizarea Marii Uniri.

            

            Emiterea proclamațiilor de către state americane face parte dintr-un proiect mai amplu, al Ambasadei României la Washington, de celebrare a Centenarului Marii Uniri din 1918. Statul Indiana este cel de al treisprezecelea stat american care omagiază Centenarul Marii Uniri printr-o proclamație specială.


            Informații suplimentare: 


         Statul Indiana a devenit, în decembrie 1816, cel de al nouăsprezecelea stat american. Capitala statului este la Indianapolis, oraș cunoscut pentru circuitul auto Indianapolis Motor Speedway unde are loc Indianapolis 500, cea mai celebră cursă auto din lume. Statul Indiana a făcut parte din Teritoriile din Nord-Vest, care includeau actualele state Ohio, Indiana, Illinois și Wisconsin, și care au fost cedate Statelor Unite de către Marea Britanie în urma Războiului american de Independență. Vicepreședintele SUA, Mike Pence, a fost guvernator al statului timp de patru ani.

             

             Principalii factori de coeziune comunitară a românilor din statul Indiana sunt reprezentaţi de Consulatul Onorific din Indianapolis și Societatea Românească din Indiana Vlad The Impaler “Dracula”.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


                   Comunicat de presă

Români americani, premiați în cadrul Galei „100 pentru Centenar”,

organizată la Ambasada României din Washington



18 octombrie 2018

 

Români americani cu activităţi deosebite, premiați în cadrul Galei „100 pentru Centenar”, organizată la Ambasada României din Washington

 

        Gala „100 pentru Centenar”, inițiată de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în cadrul căruia sunt premiați 100 de români din Diaspora cu activităţi deosebite, promotori ai valorilor şi identităţii româneşti, cu distincţii simbolice de recunoaştere şi apreciere a meritelor şi contribuţiei lor la imaginea României în lume, a ajuns și în Statele Unite ale Americii.


          Evenimentul, organizat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Ambasada României în SUA, s-a desfăşurat miercuri, 17 octombrie 2018, în eleganta clădire a misiunii României, Washington devenind a opta capitală în care a fost celebrată excelența românească de pretutindeni.

          

         În prezența ministrului pentru românii de pretutindeni, Natalia-Elena Intotero, a ambasadorului României la Washington, George Cristian Maior și alături de reprezentanți ai comunității românești din SUA, a avut loc ceremonia de înmânare a distincțiilor pentru 11 români promotori ai valorilor și identității românești. Astfel, au primit distincții simbolice: Adrian Bejan, Eliot Sorel, Michael Horodniceanu, Victor Velculescu, Theodor Damian, Rodica Bărănescu, Dan Nicolae, Marius Stan, Adrian Bot, Alexandra Nechita și Alexandru Mărmureanu.


       “Centenarul Marii Uniri reprezintă un moment unic în istoria modernă a României. Iar pentru românii americani el are o semnificație în plus. Să ne aducem aminte că Pacea de la Paris a fost definită de idealurile transmise atunci cu mare putere de către președintele american Woodrow Wilson. Idealismul său de atunci a permis popoarelor dreptul la autodeterminare, ceea ce a făcut ca actul de la Alba Iulia să fie ratificat și la nivel internațional. De aceea, suntem legați de America și prin acest gest extraordinar al unui președinte american.” a declarat ambasadorul României, George Cristian Maior.

           În acest context, George Cristian Maior a amintit de inițiativa comunității românilor-americani din urmă cu o sută de ani, care au reușit să promoveze cauza unităţii naţionale, adunând toți membrii sub o unică Ligă naţională a românilor din SUA. În 1918, la Philadelphia, oraşul simbol al independenţei Statelor Unite, românii au proclamat ideea unirii Transilvaniei cu restul țării. Ambasadorul român a ținut să amintească numele căpitanului transilvănean Vasile Stoica, preşedintele Ligii Naţionale Române, cel care a susținut un discurs în cadrul evenimentului de la Philadelphia și s-a întâlnit la Casa Albă cu președintele Woodrow Wilson pentru a susține cauza României unite. “După ce a luptat şi a contribuit semnificativ la realizarea marii uniri, Vasile Stoica a murit ulterior în închisorile comuniste, jertfă extraordinară şi un destin tragic”, a subliniat ambasadorul român.


          George Cristian Maior i-a felicitat pe laureați pentru distincțiile primite și pentru faptul că păstrează în continuare o legătură puternică cu România.

          

          La rândul său, ministrul Natalia-Elena Intotero a remarcat că românii de pretutindeni reprezintă un tezaur al României. “Prin ce ați creat aici, în țara-simbol a libertății, promovați identitatea națională și valorile românești”, a declarat Natalia-Elena Intotero.


         Gala „100 pentru Centenar” s-a încheiat printr-un moment artistic asigurat de interpreta Laura Bretan, finalistă a concursului „America`s Got Talent” şi câştigătoare a concursului „Românii au talent”.


          Vă prezentăm biografiile laureaților:


         Rodica Bărănescu


        Dr. Rodica Bărănescu a fost până la 31.08.2016 profesor la University of Illinois at Chicago, la facultatea de Inginerie Mecanică și Industrială.  Pregătirea sa de bază este Mecanica, specialitatea Mașini Termice. A obținut diploma de inginer și doctoratul la Universitatea Politehnică București unde ulterior a lucrat ca profesor timp de 13 ani, înainte de a emigra în SUA. A făcut studii doctorale și post doctorale la French Institute of Petroleum în Paris, Franța și la University of Wisconsin la Madison, USA. În anul 2000 i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Pitești, România.


În SUA a lucrat ca inginer șef la Divizia de Cercetări în Motoare și ca manager în cadrul companiei Navistar, una dintre întreprinderile americane de frunte care fabrică vehicule comerciale și motoare cu ardere internă.  A publicat numeroase articole cu conținut tehnic în domeniul motoarelor diesel, cu referire la optimizarea emisiilor, simularea proceselor de ardere din motoare, optimizarea statistică a proiectării motoarelor, etc.


Este membră Fellow a SAE International (Societatea Inginerilor de Automobile) din anul 1980 și a fost aleasă Președinte al SAE în anul 2000, fiind prima femeie președinte al SAE și prima președintă născută în afara Statelor Unite. În urma unei donații substanțiale, SAE a instituit în anul 2012 ”Rodica Bărănescu Award for Technical Excellence and Leadership” (premiul pentru rezultate excelente în tehnică și leadership) pentru a celebra succesul femeilor inginere într-o profesie încă dominată de bărbați. Din anul 2005 până în 2016 Rodica Bărănescu a lucrat ca profesor la University of Illinois at Chicago, predând cursul de Motoare Termice și conducând lucrările de cercetare ale studenților.


În anul 2001 a fost aleasă membră a National Academy of Engineering, cea mai înaltă organizație profesională în domeniul ingineriei din SUA.  Ca membră a secției de Inginerie Mecanică a Academiei, participă activ în comitete tehnice naționale, care evaluează tehnologii viitoare pentru reducerea consumului de combustibili și pentru reducerea emisiilor poluante la autovehicule. 


       Adrian Bejan


      Adrian Bejan este profesor universitar la Duke University, Departamentul Inginerie Mecanică și Știința Materialelor și este cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile din domeniul termodinamicii, precum și ca autor al teoriei constructale privind proiectarea și evoluția în natură.


S-a născut la Galați și la vârsta de 19 ani a primit o bursă la MIT, unde și-a continuat studiile, iar în 1975 a obținut titlul de doctor. După un stagiu la University of California, Berkeley și o încadrare la University of Colorado, a devenit profesor la Duke University în 1984, având deja la acea dată contribuții majore în domeniul științelor termale.


Este membru de onoare al Academiei Române - Secția de Științe Tehnice și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea a 18 universități, a publicat numeroase cărți și sute de lucrări științifice și este membru în diverse asociații profesionale, organizații sau instituții academice. Cea mai recentă recunoaștere a activității sale o reprezintă Medalia "Benjamin Franklin", acordată de Institutul Franklin din Statele Unite.


       Adrian Bot


       Cercetător în domeniul ştiinţelor biomedicale, Adrian Bot, MD, Ph.D. este vicepreședintele medicinii translaționale la Kite, o companie de biotehnologie care a dezvoltat o terapie genetică de prima generație pentru cancer. Are peste 20 de ani de experiență în cercetarea și dezvoltarea biomedicală.


Adrian Bot a obținut licența la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, România și doctoratul în științele biomedicale de la Școala de Medicină din Mount Sinai, New York. Ulterior, a fost invitat ca om de știință la Institutul de Cercetare Scripps din La Jolla și ca cercetător principal și director de cercetare în domeniul imunologiei la Alliance Pharmaceutical Corp. din San Diego.


În noiembrie 2002, dr. Bot s-a alăturat companiei Allecure Pharmaceuticals, care a devenit MannKind Corp, unde a fost director de cercetare și dezvoltare. A deținut numeroase alte funcții la MannKind: director senior al medicinii translaționale, vicepreședinte al conducerii științifice și vicepreședinte al cercetării, înainte de numirea în funcția de șef adjunct științific și apoi vicepreședinte al medicinii translaționale la Kite. Dr. Bot are mai multe brevete în domeniu, peste 150 de prezentări la congrese și publicații, a făcut parte din comisii editoriale și organizații prestigioase precum Societatea de Imunoterapie pentru Cancer.


       Theodor Damian


      Profesor de Filosofie şi Etică la Facultatea de Ştiinţe Sociale, Metropolitan College of New York; Profesor de Filosofie şi Literatură la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare a Universităţii Spiru Haret, Bucureşti (2008-2011); Preşedintele al Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi al Cenaclului literar “M. Eminescu” din New York, Paroh al Bisericii Ortodoxe Române “Sf. Ap. Petru şi Pavel”; Director al revistei de cultură şi spiritualitate română Lumină Lină- Gracious Light, New York, director al revistelor Symposium şi Romanian Medievalia, New York; Preşedinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România; scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România; ziarist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România; membru în peste 20 de colegii de redacţie de reviste literare şi academice din România şi SUA, precum şi în numeroase asociaţii naţionale (România, SUA) şi internaţionale.


A publicat peste 30 de volume în domeniile teologie şi etică, critică literară, printre care: The Icons. Theological and Spiritual Dimensions According to St. Theodore of Studion (Lewiston, NY: The Edwin Mellen Press, 2002), Introducere în istoria creştinismului. Primul mileniu (Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2008), Filosofie şi literatură: O hermeneutică a provocării metafizice (Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2008), Trăirea în cuvânt (interviuri, Cluj: Eikon, 2011), Life and Mind. Perspectives on the Human Condition, editor, cu Richard Grallo şi Bert Breiner (New York, Sophia Institute - Theotokos Press, 2013), Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu (Bucureşti: Eikon, 2016), Gregory of Nazianzus’ Poetry and His Human Face in It (Sophia Institute - Theotokos Press, New York, 2017) şi poezie printre care: Semnul Isar/ The Isar Sign (Deva: Editura Calauza, 2011), În casa fulgerului (Iaşi: TipoMoldova, seria Opera Omnia, 2013), Lazăre, vino afară (Iaşi: Junimea, 2016).


A primit numeroase premii si diplome de recunoaștere a activităților sale academice, profesionale, culturale si literare.


        Michael Horodniceanu

      

       Dr. Michael Horodniceanu este profesor la New York University Tandon School of Engineering în Departamentul pentru Inginerie Civilă și Urbană. Este președintele Institute of Design & Construction (IDC) Innovations.


S-a născut în 1944 la București și a urmat liceul Ion Luca Caragiale. A absolvit Institutul de Tehnologie din Israel în 1970, unde a obținut licența în inginerie civilă. Deține un masterat în managementul ingineriei de la Columbia University și doctoratul în Inginerie și Planificare de Transport de la NYU Tandon School of Engineering.


Michael Horodniceanu are peste 40 de ani de experiență în industria de transporturi și construcții, inclusiv în domeniul academic și peste 30 de ani de activitate de management executiv, conducând entități publice și private majore. A gestionat operații și proiecte complexe, inclusiv conducând lucrări de infrastructură publică. De-a lungul anilor a publicat numeroase rapoarte, articole și cărți și a susținut prezentări publice, iar realizările sale și angajamentul său pentru industrie i-au adus recunoaștere publică în numeroase rânduri în New York și peste tot în Statele Unite.


Înainte de a deține catedra la NYU Tandon School of Engineering, a ocupat diverse poziții la nivel de guvern, în mediul privat și academic.


Experiența sa în afaceri include poziția de CEO la Urbitran Group, companie multi-disciplinară, de planificare de transport, inginerie, arhitectură și management al construcțiilor cu birouri în SUA.  Între 2008 și 2017 a fost Președintele MTA Capital Construction (2008-17), cel mai mare program de construcții de transport din SUA. În această capacitate a supravegheat zilnic designul și activitățile de construcție pentru 6 mega proiecte, incluzând East Side Access (12 miliarde $), Second Avenue Subway (4.5 miliarde $), Number 7 Line Extension (2.4 miliarde $), și Fulton Street Transit Center (1.4 miliarde $). De asemenea, a condus implementarea MTA Capital Security Program, a supravegheat încheierea lucrărilor la South Ferry Terminal și a început a doua fază a lucrărilor la Second Avenue Subway și accesul Metro North la gara Penn Station.


Presa americană a relatat frecvent despre realizările extraordinare ale lui Michael Horodniceanu la MTA Capital Construction, folosind termeni precum Mega-Proiecte sau Grand Slam.


         Alexandru Mărmureanu


       Născut la 30 august 1962, Alexandru Mărmureanu este un proeminent chirurg toracic și cardiovascular, cu o experiență specială în domeniul chirurgiei minim invazive, în care a dezvoltat și a pionierat o serie de tehnici și proceduri. În cei peste 30 de ani de practică, a reușit să trateze unele dintre cele mai complexe și dificile afecțiuni ale inimii și plămânilor. A absolvit facultatea de medicină din Craiova, și-a terminat rezidențiatul în chirurgie generală la New York University Medical Center și apoi a continuat specializarea în chirurgie toracică la Mount Sinai Medical Center din New York, unde a fost implicat în mod activ în domeniul cercetării în chirurgie cardiovasculară și toracică. A avut, de asemenea, un Fellowship în chirurgie toracică la UCLA, unde a continuat să practice ca instructor clinic, iar apoi s-a alăturat echipei Cedars Sinai Medical.


Doctorul Mărmureanu este recunoscut la nivel internațional în domeniul său de activitate și a publicat numeroase articole și cercetări. Dedicat cauzelor caritabile, Alexandru Mărmureanu călătorește în întreaga lume pentru a pregăti chirurgi locali și pentru a realiza operații pro-bono.


A construit câteva programe de chirurgie cardiacă și toracică de succes la Los Angeles, tratează peste 400 de cazuri pe an cu rezultate deosebite și este membru în numeroase organizații și comitete, la nivel național și internațional.


Pentru activitatea sa remarcabilă a obținute mai multe premii printre care premiul "Celebrități româno-americane 2012" - merit distinctiv pentru misiunile medicale internaționale și Premiul medical pentru 20 de ani de Chirurgie cardiotoracică, Timișoara, România 2011.


         Alexandra Nechita


        Alexandra Nechita s-a născut în 1985 și a început să picteze la vârsta de doi ani. A avut prima expoziție publică la vârsta de 8 ani și talentul său extraordinar a fost imediat recunoscut. A atras atenția deopotrivă criticilor de artă și publicului larg și a fost prezentată de media drept „copil minune” și supranumită „micul Picasso”. În 2008 a absolvit UCLA și locuiește în prezent în Los Angeles.


Alexandra Nechita și-a creat un limbaj vizual propriu, într-o manieră unică, lirică și abstractă, iar lucrările sale, prezentate la expoziții în întreaga lume, au personalitate artistică, sunt sofisticate și pline de viață. A obținut numeroase premii decernate în întreaga lume pentru creațiile și realizările sale.


Susținătoare activă a artei ca mod de comunicare și mijloc de expresie, inclusiv în școli, Alexandra și-a făcut o misiune din a contribui la rezolvarea pașnică a conflictelor.


        Dan Nicolae


      Dan Nicolae este Profesor la University of Chicago, Decan al Facultății de Statistică, Profesor la Facultatea de Medicină, secția Genetică Medicală și Profesor la Facultatea de Genetică Umană. 

    

Profesorul Dan Nicolae este recunoscut ca unul dintre liderii mondiali în aplicațiile statisticii și matematicii în genetică.

Prof. Nicolae s-a născut la Craiova unde a absolvit „Liceul Nicolae Bălcescu” (azi numit Colegiul National Carol I). În perioada 1990-1995 a urmat cursurile Facultății de Matematică de la Universitatea din București și ulterior a obținut doctoratul în Statistică la University of Chicago. După un an ca cercetător la deCode Genetics în Islanda, a acceptat să se alăture corpului profesoral al University of Chicago. A fost profesor vizitator la University of Oxford și UCLA, iar în perioada 2015-2016 a fost conducătorul Secției de Genetică Medicală.


Cercetarea profesorului Nicolae acoperă mai multe domenii: statistică matematică, statistică genetică și genetica bolilor complexe. Grupul de cercetare al profesorului Nicolae are un rol activ în a dezvolta metode optime pentru culegerea datelor, în a formula modele pentru rețelele moleculare și în a dezvolta soluții matematice și algoritmi pentru analizarea datelor generate pentru zeci de mii de pacienți și milioane de factori de risc. Cercetarea profesorului Nicolae a dus la numeroase descoperiri de gene și procese moleculare implicate în astmul bronșic și în boala lui Crohn și a deschis noi arii de cercetare care încearcă să înțeleagă factorii prenatali (moleculari și de mediu) în etiologia astmului.


Prof. Nicolae a publicat peste 130 de articole științifice care au fost citate de mai mult de 25.000 de ori. Este membru in numeroase borduri editoriale și a participat în zeci de comisii de evaluare a granturilor în State Unite, Canada, Anglia și Uniunea Europeană.


          Marius Stan


        Dr. Marius Stan este recunoscut internațional ca unul dintre întemeietorii modelării și simulării pe calculator a fenomenelor care apar la multiple scale temporale și spațiale. Din 2010 este Cercetător Principal la institutul de cercetare ”Argonne National Laboratory” din Chicago unde conduce un grup de cercetare care utilizează elemente de inteligență artificială și simulări pe calculatoare de mare performanță pentru crearea unor materiale noi cu aplicații în domeniul energetic și în cel al componentelor electronice. Este Profesor la Institutul de Informatică (Computation Institute) al Universității Chicago și Profesor la Institutul de Știintă și Inginerie (NAISE) al Universității Northwestern.


Marius Stan a copilărit la Urziceni, județul Ialomița, unde a absolvit liceul teoretic „Grigore Moisil”. În 1986 a absolvit Facultatea de Fizică a Universității București. După un stagiu la ROFEP S.A., a devenit 


Cercetător Științific la Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române, iar în 1997 Marius Stan a obținut Doctoratul în Chimie. În același an a început un stagiu postdoctoral la institutul de cercetare „Los Alamos National Laboratory” din SUA  În scurt timp a fost angajat permanent și a creat un grup dedicat studierii proprietăților termodinamice ale materialelor.


În  perioada 2013-2015 d-nul Dr. Stan a fost Consilier Principal pe Probleme de Informatică și Director Național la Ministerul Energiei al SUA, în Washington DC, în timpul administrației Președintelui Barack Obama.  În această capacitate a dezvoltat elemente ale strategiei SUA în domeniul energetic și a condus programe naționale de cercetare cu un buget de peste 50 de milioane de dolari. În cadrul Organizației de Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD), d-nul Dr. Stan a creat și condus un grup de dezvoltare strategică a modelării pe calculator din care fac parte reprezentanți ai 16 țări. În 2018, Universitatea Politehnică București i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa.


          Eliot Sorel


         Eliot Sorel este medic, lider inovator în medicina globală și expert în performanța sistemelor de sănătate. Este Senior Scholar la George Washington University, Center of Healthcare Innovations and Policy Research și predă cursuri despre performanța sistemelor globale de sănătate și sănătate mentală globală. În 2013 dr. Sorel a inițiat un model integrat de îngrijire primară, sănătate mentală și sănătate publică, ca mijloc de a crește calitatea, accesul și caracterul sustenabil al sistemului de sănătate.


Este principalul autor al Declarației Asociației Americane de Psihiatrie (APA) cu privire la Îngrijire Integrată din 2016 și coautor al Declarației de la București a Asociației Mondiale de Psihiatrie cu privire la Îngrijirea Integrată și Îngrijirea Colaborativă din 2015. În perioada 2016-2018, a fost membru în board-ul pentru politica schimbului de informații în sănătate din District of Columbia, desemnat de primarul Washington DC, Muriel Bowser.


A editat numeroase cărți și a publicat articole și studii științifice prestigioase. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității de Medicină Carol Davila, precum și a Universității Politehnice din București. În 2004 a fost decorat de Președintele României cu Steaua României în grad de Comandor.


       Victor Velculescu


       Dr. Velculescu este Profesor de oncologie și patologie și co-Director al Diviziei de Biologia Cancerului la Centrul de Cancer Sidney Kimmel al Facultății de Medicină a Universității Johns Hopkins. Dr. Velculescu este cunoscut pe plan internațional pentru descoperirile sale în domeniul genomica și cercetarea cancerului.  Dr. Velculescu și colegii săi de la Universitatea Johns Hopkins au făcut prima analiză de secvențare a întregului genom al cancerului uman, identificând gene și mecanisme importante ale cancerului. Mai recent, grupul Dr-ului Velculescu a dezvoltat noi metode de analiză în sânge pentru detecția și monitorizarea cancerului. Aceste descoperiri au ajutat la dezvoltarea de noi domenii de diagnostic de precizie și medicină personalizată în oncologie și alte boli.


Dr. Velculescu s-a născut în România și a emigrat în America la vârsta de 7 ani împreună cu familia sa. Și-a obținut licența la Stanford University și masteratul și doctoratul la Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins. Dr. Velculescu este membru al Asociației Americane de Cercetare a Cancerului, precum și membru al mai multor organizații și instituții medicale din America și străinătate. 


În anul 2017, Dr. Velculescu a fost ales Membru Onorific din Străinătate al Academiei Române.  Dr. Velculescu a primit numeroase premii naționale și internaționale pentru cercetarea sa și a fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Press and Cultural Affairs Office

1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
Phone:  +1 202 2324749 # 220
Fax:     +1 202 2324748
E-mail:  washington.press@mae.ro
Web:    http://washington.mae.ro

VOINȚA DE PUTERE

„Cum este posibil ca unii oameni să fie atât de atrași de putere, încât atunci când rămân fără ea, li se

prăbușește tot universul?  ” — Vaclav Havel

 

          S-au împlinit 174 de ani de la nașterea filozofului german Friederich Nietzsche (15 oct.1844 - 25 august 1900). Despre viața și despre filozofia sa oarecum controversată se poate vorbi mult. A făcut studii strălucite de filologie la universitățile din Bonn și Leipzig, a profesat timp de 10 ani – profesor de filologie greacă în orașul Basel, timp în care a lecturat cartea lui Arthur Schopenhauer „Lumea ca voință și reprezentare”, carte care a constituit premisa ideatică a vocației sale filosofice. În respectiva lucrare Schopenhauer susținea că Voința stă la baza reprezentării lumii – voința de a trăi care nu cunoaște altă țintă decât propria sa existență și conservare.

Șubrezindu-i-se sănătatea, căutând o climă prielnică, Nietzsche a pășit în viața de scriitor rătăcitor. Publică culegeri de aforisme, în ediții restrânse și pe cont propriu. Bolnav, cu dureri de cap îngrozitoare, cu teama pierderii vederii, el gândește și scrie continuu. De menționat este momentul apariției dezechilibrului psihic, manifestat în piața Carlo Alberto din Torino, când asistă la biciuirea sălbatică și agonia unui cal pe una din străzile orașului și are prima criză de nebunie cu manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. A fost îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa.

În evoluția gândirii lui se consideră trei perioade: cea wagneriană, legată de ideea restaurării culturii grecești; perioada spiritului liber – o considerare rece, pozitivistă, critică, folosind aforisme cu privire la aspectele civilizației moderne – , epocă de liberare a spiritului de orice prejudecată morală, religioasă; a treia fiind epoca constituirii doctrinei morale până la violențele din ultimele cărți. Frumusețea culturii grecești a fost punctul de plecare al lui Nietzsche, cultură pe care o compară cu cea contemporană, care îl nemulțumește. Realitatea lumii este o veșnică transformare și devenire, iar devenirea veșnică este expresia unei voințe de putere exprimată în devenirea cosmosului, în dezvoltarea vieții animale, în societățile omenești, în istorie, în diferitele instincte ale indivizilor. În toate este o luptă continuă, fără sfârșit, expresia căreia se află în teza reîntoarcerii veșnice.

Luptător împotriva epocii sale, Nietzsche vine în contradicție cu morala creștină fondată pe milă, pe ajutorarea celui mai slab, adevărata morală fiind pentru el cea a durității, în primul rând față de tine însuți și mai apoi față de ceilalți. El consideră că prin morala ajutorării celor slabi, omul decade.

Amintesc, în acest sens, lucrarea „Așa grăit-a Zarathustra” care propovăduiește doctrina unei umanități superioare, dure, lipsită de milă, dar care creează ceva nou pentru cultura umană, omul își suportă singur destinul într-o lume fără Dumnezeu. „Tabele noi de valori sunt necesare, scrie Nietzsche, și o luptă contra reprezentanților vechilor valori, ai valorilor eterne”. „Voi ați făcut drumul de la vierme până la om și a rămas încă mult din vierme în voi. Odată ați fost maimuțe și astăzi omul este mai maimuță decât toate maimuțele.” „Priviți, vă propovăduiesc supraomul. Supraomul este sensul pământului. Voința voastră însă să spună: Supraomul să fie sensul pământului!”

„Așa grăit-a Zarathustra” este o operă valoroasă, dar nici atât de valoroasă pe cât o credea autorul ei: „Dacă voi spune că un Goethe sau Schiller n-ar fi putut niciodată să respire la aceeași înălțime ca mine în această atmosferă de pasiune; că Dante, pe lângă Zarathustra, face o figură jalnică (…), încă nu


voi fi spus nimic, încă nu voi fi dat nici o idee a distanței... ”. Un bun cunoscător al operei lui Nietzsche a scris o carte consistentă despre lăudăroșeniilor lui Nietzsche, printre care: „Nu putem fi, scrie el, decât uluiți de asemenea afirmații. Sunt ele expresia unei excesive lipse de măsură, sunt ele expresia unei supraestimări nebunești a lui însuși?…”

Așa grăit-a Zarathustra” reușește totuși să-l captiveze pe cititor prin aforisme semănate cu generozitate de Nietzsche pe câmpul fertil al cărții: „Omul e ceva ce trebuie depășit”, „Și Dumnezeu își are infernul său – este iubirea lui față de oameni”, „Virtutea care dăruiește este virtutea cea mai înaltă”,

„Nimic nu merită nimic”, „Este în mine ceva neliniștit, ce nu se poate liniști. O dorință către iubire este în mine, care vorbește ea însăși graiul iubirii” etc. Ca atare, cu toată îndrăzneala și greșeala lui de a considera omul superior lui Dumnezeu, gândirea lui Nietzsche are partea ei meritorie, reflectată în prețioasele-i aforisme.

Cred că boala, în urma căreia a devenit de un sarcasm necruțător, i-a bulversat gândirea, căutând în grabă ceva nou, un altceva care să răstoarne obișnuitul mers al omenirii, atribuindu-i omului puteri care să ignore regulile vieții existente. A fost, cred, nebunia omului ajuns nebun, o nebunie care trebuie bine analizată în continuare, fiindcă se întâmplă ca nebunul să aibă sclipiri ale genialității, care nu trebuie ignorate și nici ascunse, ci în adânc pătrunse.

Dar, tot atât de ferm, creștinul care se străduie să-și cunoască propria valoare („Cunoaște-te pe tine însuți!” – îndemnul lui Socrate, sau cuvintele Sf. Isaac Sirul: „Cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuși este mai bun decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri”), află cine este, ce este, ce știe, ce poate, cunoaște deci că valorile conștiinței sale sunt înalte, că acțiunea milei este mai înaltă decât duritatea, egoismul și ura. Nietzsche a crezut că poate arunca suprema insultă creștinismului, considerându-l drept o morală a sclavilor. „E o eroare, spune filozoful, logicianul român Nae Ionescu, chiar dacă vine de la un om de netăgăduit geniu.”

Valorile idealismului nu trebuie să-și piardă sensul! Cel numit „falsul profet” era fiul unui pastor, fire blândă, miloasă, boala însă i-a răvășit mintea în ultima parte a vieții, dragostea și  bunătatea lui transformându-se în ură. Astfel, l-a atacat pe compozitorul german Richard Wagner după ce l-a iubit atât de mult, a atacat creștinismul conștient fiind cât de adânc este săpat sentimentul milei la oameni.

Conceptul de „voință de putere” a jucat un rol central în gândirea lui Nietzsche, în măsura în care acesta era pentru el – în sens metafizic – un instrument pentru înțelegerea lumii: „esența cea mai intimă a existenței este voința de putere”. A definit moralitatea stăpânilor drept moralitatea celor cu voință puternică. Voința de putere își găsește sâmburele în mecanismul veșnicei reîntoarceri.

„Veșnica întoarcere” scrisă de el mi-a atras atenția în mod special. Lumea forțelor nu suferă mișcare, nici oprire, nu ajunge la echilibru, nu are odihnă: „Omule, spune Nietzsche, viața ta întreagă va fi întoarsă mereu ca un ceas de nisip, și se va duce iarăși, ca un mare minut al timpului, până ce toate condițiile din care te-ai născut se vor întoarce din nou în devenirea circulară a lumii. Atunci ai să găsești fiecare durere și fiecare plăcere, pe fiecare prieten sau dușman, fiecare speranță și fiecare eroare, fiecare fir de iarbă și fiecare rază de soare, în legătură adâncă a tuturor lucrurilor. Acest inel în care tu nu ești decât un grăunte, strălucește iar din nou. Și în fiecare inel al existenței umane în general, este totdeauna o oră în care unul, apoi mai mulți, apoi toți descoperă gândul puternic al veșnicii întoarceri a tuturor lucrurilor; și asta de fiecare dată, pentru omenire, ceasul din amiază!”


 Petre Țuțea, numit și – „Socrate al românilor”, definind diferitele variante de Homo, faber etc, prezintă o tipologie a omului creștin, introducându-l pe Nietzsche în categoria satiricului: „intolerant fată de imperfecțiunea intelectuală și etico-socială, practicant al patosului distanței, excesul făcându-l inoperant”.

Ideea este că viața noastră, a tuturor, se va repeta împreună cu tot ce există în acest univers, de un număr infinit de ori. Omul este condamnat să trăiască într-un plictisitor șir de repetiții și reluări din care nu poate evada. Nu există fenomene absolut unice, care să nu fie repetitive și, probabil, la fel este și cu oamenii. Nietzsche vorbind despre dansul eternei reîntoarceri, nu face altceva decât să ne arate deschiderea omului spre superior, omul care se aruncă în golul devenirii prin suprema dorință de putere, reîntoarcerea ducând la crearea Supraomului, în dorința de a subjuga eternul. Or, condiția eshatologică (a concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului) în creștinism impune trăirea în cadrul istoricului a dorului după Dumnezeu, care depășește limitele legate de existența efemeră. Dorul eshatologic după cele veșnice se spune că este sădit în fiecare dintre noi, deoarece omul este o ființă însetată de veșnicie, de infinit.

Trebuie să înțelegem că întâi voința este cea care l-a acaparat pe Nietzsche și apoi nașterea puterii care guvernează natura umană în sensul deciziei, alegerii; premergătorul lui Nietzsche, după cum am spus, a fost Schopenhauer, care prin filozofia sa cea a voinței, l-a determinat pe Nietzsche să acorde atenție conceptului de voință, acesta alăturându-l puterii care devine esențială în afirmarea individului. Și în zilele noastre sunt oameni care au o mare putere de a iubi și alții care iubesc până la nebunie puterea.

Elvețianul Carl Gustav Jung – psihiatru și psihoterapeut – înțelegea prin voință suma de energie psihică aflată la dispoziția conștiinței. Procesul volițional ar fi deci un proces energetic, declanșat prin motivație conștientă, și nu ca un proces psihic determinat de motivația inconștientă: „Voința este un fenomen psihologic care își datorează existența culturii și educației morale. Ea lipsește în bună măsură din mentalitatea primitivă”.

Dacă voința este clară și corectă, putem decela ușor binele de rău, putem ajunge a ne exercita puterea. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea”(Filipeni 2:13). Biblia explică situația în care se află omul uneori, când voința sa nu este clară, când sufletul său se chinuiește pentru a decela binele de rău: „Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.” ( Romani. 7.15-20)

    Un filozof francez l-a caracterizat pe Nietzsche nu ca ateu, ci ca un „orfan de Dumnezeu”. Or, dacă divinul dispare sub umbra voinței de putere, atunci avem o lume în care dăinuie Zeul socotit ca voință de putere. Acest Zeu a apărut în toate dictaturile, prin dictatură înțelegându-se un regim politic în care nu se ține cont de drepturile omului, nici de opoziție, iar societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică, poporul este condus forțat de o persoană, un partid sau un grup de oameni; dreptatea cea mai bună este a celui mai puternic! (La raison du plus fort est toujours la meilleur – La Fontaine), adică forța primează dreptului, adică – dreptul pumnului, adică… adio democrație!

 

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

Ambasada Romîniei în SUA - Comunicat de presă

17 octombrie 2018

 

Proclamație de felicitare a României cu ocazia Centenarului Marii Uniri emisă de guvernatorul statului Arkansas

 

         Guvernatorul statului Arkansas, Asa Hutchinson, a emis o proclamație de felicitare a României cu ocazia Centenarului Marii Uniri. În document sunt menționate legăturile strânse dintre România și Statele Unite ale Americi care au alimentat și prietenia dintre  Statul Arkansas și țara noastră. “Lucrând împreună pentru a construi democrația și a promova securitatea și stabilitatea regională, țările noastre au un parteneriat istoric care contribuie la prosperitatea reciprocă”, se arată în textul proclamației.


          Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a salutat proclamația guvernatorului Asa Hutchinson și i-a transmis acestuia faptul că țara noastră este profund onorată de gestul simbolic de marcare a Centenarului României. Ambasadorul român a ținut să sublinieze recunoştinţa României faţă de sprijinul acordat de Statele Unite pentru realizarea Marii Uniri de la 1918 şi rolul major jucat de preşedintelui american Woodrow Wilson, în urmă cu 100 de ani.


          Emiterea proclamațiilor de către state americane face parte dintr-un proiect mai amplu, al Ambasadei României la Washington, de celebrare a Centenarului Marii Uniri din 1918. Statul Arkansas este cel de al doisprezecelea stat american care omagiază Centenarul Marii Uniri printr-o proclamație specială.


      Informații suplimentare: 

         

      Statul Arkansas a devenit cel de al 25-lea stat american  pe 15 iunie 1836. Economia statului este diversificată, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor fiind de 39.107 dolari, plasându-l pe locul 45 între statele americane. Șase dintre cele mai importante companii americane au sediul în Arkansas: Walmart; Tyson Foods, J.B. Hunt, Dillard's, Murphy USA, și Windstream.

                Printre personalitățile născute în statul Arkansas se numără fostul președinte al SUA, Bill Clinton, care a fost și guvernator al statului timp de două mandate; soția sa, Hillary Clinton, fost secretar de stat; senatorul William Fulbright, la propunerea căruia a fost înființat Programul Fulbright; fostul comandant NATO, generalul Wesley Clark; cântăreții Johnny Cash și Glen Campbell.

 

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


Press and Cultural Affairs Office

1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
Phone:  +1 202 2324749 # 220
Fax:     +1 202 2324748
E-mail:  washington.press@mae.ro
Web:    http://washington.mae.ro
     

Ambasada României în SUA - Comunicat de presă - Guvernatorul statului Mississippi a onorat Centenarul Marii Uniri prin emiterea unei proclamații de felicitare



11 octombrie 2018


Guvernatorul statului Mississippi a onorat Centenarul Marii Uniri prin emiterea unei proclamații de felicitare

 

     Guvernatorul statului Mississippi, Phil Bryant, a emis o proclamație de felicitare a României, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Marea Unire, în care se arată că, la 1 decembrie 1918, “Marea Unire a românilor a condus la consolidarea unui stat modern, inspirat de principiile libertății, democrației, libertății economice și progresului social”.


     În document sunt menționate legăturile strânse dintre România și Statele Unite ale Americii, cele două țări împărtășind “o prietenie adâncă și de lungă durată și un parteneriat strategic construit în jurul valorilor democratice, legăturilor istorice și a angajamentului comun pe calea asigurării securității transatlantice și a prosperității reciproce”.

    

Guvernatorul Phil Bryant felicită România, poporul român și comunitatea româno-americană și îi încurajează pe toți locuitorii statului Mississippi să se alăture sărbătoririi Centenarului.    

    

Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a salutat Proclamația statului Mississippi, arătând că ţara noastră este profund onorată de mesajul transmis de guvernatorul Phil Bryant. “Gestul guvernatorului statului Mississippi onorează România și momentul crucial al istoriei noastre, Marea Unire de la 1918. Nu trebuie să uităm că, fără rolul major jucat de preşedintelui american Woodrow Wilson, în urmă cu 100 de ani, Marea Unire nu ar fi putut avea loc. Iată că legăturile dintre România și Statele Unite sunt vechi și puternice. România a crezut de la început în modelul democraţiei liberale occidentale, de aceea drumul țării noastre este unul de succes”, a declarat George Cristian Maior.


     Emiterea proclamațiilor de către state americane face parte dintr-un proiect mai amplu al Ambasadei României la Washington de celebrare a Centenarului Marii Uniri din 1918. Statul Mississippi este cel de al unsprezecelea stat american care omagiază Centenarul Marii Uniri printr-o proclamație specială.


Informații suplimentare: 

Statul Mississippi a devenit al douăzecilea stat care a aderat la Statele Unite ale Americii, în 1817. Statul a fost numit după râul Mississippi, care îl străbate. În 1963, la Centrul Medical al Universității Mississippi, a avut loc primul transplant de plămân uman din lume, iar în 1964 a avut loc primul transplant de inimă din lume. Genul muzical blues a apărut în zona deltei râului Mississippi, în stat născându-se muzicieni celebri ai genului, printre care B.B. King, John Lee Hooker sau Mississippi John Hurt. Scriitorul Mark Twain a avut o afecțiune specială pentru râul Mississippi, situând des acțiunea din multe dintre romanele sale, în zonă.

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii


1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
Phone:  +1 202 2324749 # 220
Fax:     +1 202 2324748
E-mail:  washington.press@mae.ro
Web:    http://washington.mae.ro


CEL MAI URÂT DINTRE PĂMÂNTENI

    

     „Cel mai iubit dintre pământeni”, romanul realist scris de Marin Preda, are ca temă critica societății socialiste sau a dictaturii proletariatului pe care am trăit-o mulți dintre noi. Ideea romanului: o societate ateistă construită pe abuz, minciună, asasinat politic și care promovează bestiile la conducerea societății, nu poate exista mult timp și se auto-devorează; situația în care lipsa principiilor umaniste, falsificarea adevărului social, transformarea instituțiilor în instrumente în mâna unor persoane, nu poate fi suportată.

   Ce titlu frumos a dat scriitorul romanului său! M-am gândit că în zilele de acum, cineva poate se va încumeta să scrie un roman cu titlul „Cel mai urât dintre pământeni”. Ar avea material documentar și ar fi o meditație pe tema destinului nostru.

A-i fi urât cuiva – spune dicționarul – înseamnă a deștepta sentimente neplăcute, a provoca dezgustul sau antipatia cuiva. Conduita imorală a unei persoane sau a unui grup, adică maniera de a acționa și a se comporta imoral, este motivul principal al ivirii acestui sentiment în sufletele unor oameni.

   Egoismul manifestat de către conducători, combinația de orgoliu nemăsurat cu ură bine mascată, supraestimarea forțelor proprii (facem fiindcă putem!) determină tot mai multă antipatie și chiar ca o contramăsură – ura, dezbinarea. Și această stare se amplifică, deoarece niciodată omul moral nu va putea sta alături de cel imoral. Ei au concepții diferite despre lume și viață. Unul dintre ei trebuie să se schimbe. Unde am ajunge dacă moralitatea ar fi învinsă și lumea ar fi dominată de imoralitate? Ca atare este necesară trezirea, reeducarea celor care au împins societatea spre imoralitate, deschiderea sufletelor pentru a intra binele în locul egoismului, urii și răutății. Iar cei loviți, învinși, transformați în sclavi, nu dați dovadă de frică! Ea este o durere asociată sentimentului de slăbiciune și are tendința de a face omul să fugă din calea dreaptă pe care a cunoscut-o, de multe ori de teama pierderii avantajelor obținute până în acel moment. Este o ură defensivă, fugă și îndepărtare de o cauză dreaptă care necesită curajul pentru a fi dusă până la capăt.

   Fac o legătură de idei încercând să redau „Legea compensării” în viziunea lui Ștefan Odobleja (1902-1978), românul care a pus bazele ciberneticii înainte de Al Doilea Război Mondial, cibernetica fiind asociată frecvent cu diverse sisteme informatice, în realitate reprezentând o combinație complexă între psihologie și filosofie. Însă, munca sa a fost contestată, repudiată de regimul comunist, și îmbrățișată de matematicianul și filozoful american Norbert Wiener pentru a fi asumată ca știință. Transcriu pentru cei cărora le place a judeca, pentru Odobleja a judeca însemnând a consona: „Compensarea este o reparație a unității: manieră de menținerea echilibrului. Este concurența părților unui întreg; mecanism de apărare a oricărui sistem unitar; reacție interioară de conservare. Este consecință a legii conservării care poate fi enunțată după cum urmează: întregul nu crește, întregul nu se micșorează; numai părțile sale sunt acelea care se compensează. De aceea, este o consecință a legii echivalenței: există egalitate între întreg și părțile sale. Suma părților sale este egală cu unitatea. Suma efectelor este egală cu cauza lor. Dacă suma totală a părților rămâne în general constantă, proporția respectivă a acestor părți din interiorul unei totalități este destul de variabilă. În interiorul unui sistem dacă una din părți crește, celelalte părți se vor micșora; dacă una din părți se micșorează celelalte părți vor crește. Suma lor rămâne constantă, părțile variind invers una față de alta. Părțile unui sistem unitar și constant vor crește sau se vor micșora în raport invers una față de alta. Părțile sunt invers proporționale între ele. Pierderea subită a unei părți trebuie să se regăsească la altă parte”. Să reținem ultima frază!

   În toate timpurile au existat oameni imorali printre cei morali, au existat parveniți, adică persoane ajunse la o bună situație materială, politică sau socială, fără merite deosebite, fără muncă, prin mijloace neoneste, au existat ciocoi – oameni slugarnici. Am dat altădată exemplul prozatorului român Nicolae Filimon (1819-1865) care l-a creat pe „teribilul” Dinu Păturică, eroul primului roman realist românesc „Ciocoii vechi și noi”, o frescă a societății românești de la începutul secolului XIX. Incompetenții și analfabeții au ocupat funcții de conducere și în alte timpuri, dar parcă astăzi se folosesc metode perfide de acoperire a incompetenței, analfabetismului, se flutură diplome false, diplome pentru care nu s-a muncit, ci s-a plătit, cu ele să închidă gura oamenilor cinstiți, adevăraților gospodari, oamenilor capabili și instruiți, unii cu experiență în viață, dar și tinerilor serioși și muncitori care au fost educați să fie cinstiți și harnici și care sunt ignorați sau pur și simplu dați la o parte. Iată că și acum, în vremurile noastre, ca și altădată, i-am lăsat să-și facă poftele, și odată ajunși la putere, cu permisiunea noastră – din slăbiciune, lipsă de curaj sau indolență – , își permit să-și bată joc de oamenii merituoși. Am zâmbit când am citit dimensiunile imense ale unei caracatițe descoperită într-un ocean și m-am întrebat, în acel moment, ce dimensiuni o avea caracatița din țara noastră formată din oamenii care ne conduc și care sunt angrenați în afaceri murdare și acțiuni perverse învăluite în declarații goale de conținut, cu promisiuni, acte de binefacere fără acoperire?

   Au existat, și mai există dictatori, unii obsedați de propriul nume, tirani moderni, dușmani ai Internetului, lideri pasionați de pescuit, de partide de vânătoare, de animale etc. Să ne amintim de grandomania – tulburare a personalității lui Nicolae Ceaușescu – care și-a impus cultul personalității, și-a imprimat chipul pe manualele școlare, și-a făcut soția om de știință și a înfometat populația pentru a plăti datoriile externe ale țării, a ordonat construirea Casei Poporului – a doua cea mai mare clădire administrativă din lume după Pentagon. Despre grandomanie, această incapacitate a individului de a se autoaprecia corect se spune că derivă din individualism (preocupare exclusivă de propria persoană) și deseori frizează ridicolul: fabulația de a fi urmărit, de a fi solicitat în mod secret în anumite funcții mari etc.

   Înainte de formarea statului român, provinciile românești, numite de istorici Țările Române, au avut în fruntea lor conducători abili, buni strategi militari, adevărate modele care au pus interesul țării înainte propriului lor interes: Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Iancu Corvin de Hunedoara, Matei Corvin și alții. Faptele lor au rămas în cărțile de istorie. Am spus – abili – în sensul bun al cuvântului, prin abilitate înțelegându-se îndemânare, iscusință, pricepere. Abilitatea sau capabilitatea cuiva reprezintă un tot al cunoștințelor sale de orice natură, cu care persoana pe care le are poate opera în societate. Și nu în sensul negativ, cel al șmecheriei, șiretlicului, așa cum lăsa să se înțeleagă, pe bună dreptate, scriitorul și eseistul Andrei Pleșu: Noi nu mai avem oameni cu competențe reale, avem oameni cu abilități; noi nu mai avem oameni cu doctrine, cu programe, cu proiecte, cu idealuri; avem oameni cu „ambâț”, cu interese imediate”.

   Este nevoie de lideri adevărați, fie ei și de partide, de conducători cu viziune, cu suflet mare, cu talent și pricepere. E foarte important în viață ca cineva să evalueze corect ce are și să știe să administreze totul cu multă atenție și logică adecvată. Or, logica lipsește, chiar dacă cineva poate să vorbească despre ea aducând aminte ascultătorilor de nenumărate ori că este inginer, și să folosească exerciții aritmetice demonstrative, la tablă, în diferite emisiuni televizate. Este adevărat că anii de facultate ai politehnicii încearcă să dezvolte această calitate, dar nu întotdeauna se văd rezultate, mai ales că ceea ce înveți trebuie să aplici în anii următori studiului, adică să profesezi în acest domeniu al ingineriei.

   Mulți au intrat cu tupeu sau prin șiretlicuri în politică, cu scopul de a obține cât mai multă putere și avere. Puțini, foarte puțini au intrat în politică pentru a ajuta oamenii și țara. În primul rând, ca să ocupi un scaun de conducător trebuie să știi să conduci. Numai pofta de putere, stăruința deținerii ei, nu sunt suficiente. Este necesar să ai anumite calități, să-ți iubești țara și să vrei binele ei, să te comporți ca un om educat și echilibrat, să dovedești că ești dotat cu valori umane, că deciziile pe care le iei pot să mulțumească oamenii.

   Adevăratul lider este în primul rând un om pregătit în domeniul respectiv, are cunoștințe profunde, este un om educat din familie, un exemplu de moralitate și cinste, își iubește țara în care s-a născut și respectă dorințele poporului, aderă la dreptate și adevăr, la tot ceea ce vine în sprijinul și siguranța vieții și gândește la viitorul țării, nu numai la prezentul ei, are acea gândire pe termen lung care este departe de populismul ieftin al satisfacerii nevoilor doar a zilei prezente. Și avem destui oameni cu aceste calități care pot înlocui liderii existenți.

   Și oamenii vor fi mulțumiți dacă își vor da seama că se pot bucura de stabilitate, că li se asigură o viață din ce în ce mai bună prin măsurile luate. Ambiția, îngâmfarea, lăcomia, pofta de bani, plăceri și averi, fățărnicia, înșelătoria, versatilitatea, hoția, sfidarea, supraevaluarea propriile forțe prin aplicarea cu abilitate dictatorială a ideilor, manipulând, subordonând pentru a-și menține puterea și averea, nu pot fi admise la infinit de către oamenii cinstiți. Și ei sunt mulți, cei mai mulți. Aleșii partidului conducător uită că a fi lider înseamnă să fii tu slujitorul celor pe care îi conduci.

   Ce frumos exemplu avem în Evanghelia după Ioan, cap. 13! La Cina cea de taină Domnul Iisus spală picioarele ucenicilor și le spune că „Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru”. Unii cred că a fi lider înseamnă a nu mai admite nici o critică: „începând de mâine nu vor mai ieși membri de partid să critice sau să certe alți membri de partid, sau membri ai guvernului sau guvernul în ansamblu”. Sunt obișnuiți cu ideea că a fi șef înseamnă să ordoni așa cum îți trece prin minte, fără să ții cont de anumite reguli ale bunului simț, la dreptul la opinie, la libertatea cuvântului, la ceea ce am îmbrățișat cu toții și care se numește Democrație. Dar, a fost un răspuns obraznic, o punere la punct  a „vitejilor în scris și timizilor la oral”, după cum au semnalat unii jurnaliști. Iar timiditatea a fost generată de trădarea multor colegi, în ultimele momente, când aceștia au renunțat la curaj și la bruma de demnitate de care ar fi putut da dovadă. Lașitatea este și ea o frică rușinoasă, nedemnă de om.

   Nu ar fi bine să se repete greșeala din comunism, când oamenii erau timorați, iar intelectualii erau „dușmanii poporului”. Comunismul a înlocuit oamenii de valoare, cu pregătire și nivel ridicat de conștiință, adevărații lideri politici, cu oameni fără educație și cultură, oameni slab pregătiți din punct de vedere profesional. Intelectualii erau „periculoși” pentru că puteau să deștepte conștiințe. Nu suntem prea departe de acele vremuri, se menține mentalitatea de grup semidoct, locuri ocupate cu pile și relații ale partidului de guvernământ, de exemplu așa pomenita teleormanizare. Se aleg oamenii care pot fi șantajați, datorită prostiei lor sau a lipsei de demnitate și „coloana vertebrală”.

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

11 septembrie 2018

 

Centenarul Marii Uniri, onorat de guvernatorul statului Florida prin emiterea unei proclamații de felicitare

 

                Guvernatorul statului Florida, Rick Scott, a emis o proclamație de felicitare a României, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Marea Unire. În document este menționată “prietenia adâncă și de lungă durată“ dintre România și Statele Unite ale Americii, “construită în jurul acelorași valori democratice, legături istorice, și a angajamentului comun pe calea asigurării securității transatlantice și a prosperității reciproce”.

               

              “Legăturile dintre Florida și România sunt din ce în ce mai diverse datorită extinderii comerțului bilateral, a programelor educaționale și a apariției unei comunități deschise de tineri americani și români care se angajează liber în inovație și antreprenoriat”, se arată în textul proclamației semnate de guvernatorul Rick Scott.


                Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a salutat emiterea proclamației de către guvernatorul statului Florida, Rick Scott, mulțumindu-i acestuia pentru onorarea Marii Uniri de la 1918. “Când le mulțumim prietenilor americani pentru gesturile frumoase prin care onorează Marea Unire a românilor, nu trebuie să uităm de contribuția esențială adusă, în aceea perioadă, de președintele Woodrow Wilson, la făurirea unirii. Aprecierile noastre pentru statul Florida sunt cu atât mai mari cu cât în acest stat se află una dintre cele mai noi şi mai importante comunităţi româneşti, care contribuie activ şi substanţial la strângerea legăturilor dintre România şi Statele Unite ale Americii”, a declarat ambasadorul George Cristian Maior.

Emiterea proclamațiilor de către state americane face parte dintr-un proiect mai amplu al Ambasadei României la Washington de celebrare a Centenarului Marii Uniri din 1918. Statul Florida este cel de al zecelea stat american care omagiază Centenarul Marii Uniri printr-o proclamație specială.

Informații suplimentare: 


                Cunoscut drept “statul însorit”, Florida este una dintre cele mai populare destinații turistice din Statele Unite, datorită multitudinii de plaje însorite pe aproape întreg parcursul anului, dar și pentru diversele parcuri tematice de distracții. Produsul Intern Brut al Floridei situează economia statului pe locul patru în topul economiilor statelor americane. Florida s-a alăturat Statelor Unite ale Americii în 1845, devenind al 27-lea stat american.


                Comunitatea româno-americană din statul Florida este una din cele mai numeroase comunităţi româneşti stabilite pe teritoriul SUA, ceea ce a condus la înfiinţarea mai multor instituţii, asociaţii şi organizaţii.


               România este reprezentată în Florida prin Consulatul General Onorific al României în Southwest Florida, urmând ca în cursul acestui an să fie inaugurat și un Consulat General de carieră, al treilea pe teritoriul SUA. La nivelul statului Florida funcţionează activ și Camera de Comerţ Româno – Americană. În Florida există 8 biserici ortodoxe şi 5 biserici baptiste, toate româneşti.


Ambasada României în Statele Unite ale Americii

 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii - comunicat de presă



                                                                                          8 septembrie 2018




Centenarul României, promovat în faţa a zeci de mii de americani pe stadionul echipei


de baseball Washington Nationals


Centenarul României, onorat prin invitarea ambasadorului George Cristian Maior de a da lovitura de


începere a meciului de baseball dintre echipele Washington Nationals şi Chicago Cubs

 

 

                                   România a fost invitată, sâmbătă, 8 septembrie 2018, să participe la evenimentul „Taste of the World”, organizat de una dintre cele mai apreciate echipe de baseball ale momentului, Washington Nationals, cu ocazia meciului dintre echipa locală şi Chicago Cubs, cea mai populară echipă de baseball din SUA. 


                                   Cu acest prilej, Ambasada României a pregătit un eveniment de promovare a Centenarului şi a tradiţiilor culturale româneşti. Ambasadorului României, George Cristian Maior, i-a fost conferită onoarea de a da lovitura de începere a meciului (first pitch),  iar drapelul României a fost prezentat pe terenul de joc în cadrul unei ceremonii oficiale.


                              Ambasadorul George Cristian Maior a mulţumit gazdelor pentru onoarea făcută României, într-un moment special pentru ţara noastră, când aniversăm 100 de ani de la întregirea naţiunii române. „Preţuiesc în mod special onoarea deosebită pe care clubul de baseball din capitala Statelor Unite ale Americii a făcut-o României, de a ne invita la acest eveniment unic. Faptul că zeci de mii de americani din zona Washington, D.C. au avut ocazia să afle despre România, despre aniversarea Centenarului, despre tradiţiile noastre, este un lucru deosebit care ajută la strângerea şi mai puternică a legăturilor dintre cele două ţări. Sunt pasionat de acest sport minunat, atât de iubit de poporul american şi care oglindeşte, poate în modul cel mai fidel, spiritul Americii. De aceea, cu atât mai mult am apreciat cu deferenţă invitaţia de a da lovitura de începere a acestui meci”, a declarat ambasadorul României.


                                   Aflat la a treia ediție, evenimentul „Taste of the World” s-a bucurat de participarea a zeci de mii de spectatori americani.





 

Ambasada României în Statele Unite ale Americii

DE CE???

Mihai GHEORGHIU



        Poziţia ambasadorului României la Washington, domnul George Cristian Maior, în legătură cu Maior scrisoare a lui Rudy Giuliani, adresată preşedintelui Klaus Iohannis NU a fost contrară intereselor României în relaţia cu SUA, ci din contra!


       SUA a dezaprobat de nenumărate ori atacurile formaţiunii Dragnea împotriva Justiţiei din România şi a susţinut vehement că lupta anti-corupţiei TREBUIE să continue.


        Scrisoarea lui Giuliani a fost ordonată şi plătită şi NU reprezintă poziţia oficială a SUA.


        Departamentul de stat al SUA a declarat oficial aceste lucruri şi a precizat că poziţia Statelor Unite împotriva corupţiei din România este şi va rămâne aceiaşi!


        DE CE insistă Dragnea în priviţa chemării Ambasadorului român la Bucureşti?


        DE CE subminează actualul guvern relaţia României cu SUA??? 


Se pare că viziunea lui Dragnea America reprezintă acel aşa zis "stat paralel", la care face referinţă, ori şi de câte ori, atunci când vrea să legitimeze într-un fel sau altul propriile fărădelegi sau ale colegilor penali!  (În imagine: ambasadorul României la Washington, George Cristian Maior)

Diaconescu: Solicitarea lui Dragnea privind rechemarea ambasadorului în SUA - un precedent periculos

Ovidiu Nahoi


Solicitarea președintelui PSD Liviu Dragnea, care a anunțat sâmbătă seara, după ședința Comitetului Executiv al partidului, că a solicitat guvernului să înceapă procedurile pentru rechemarea din post a ambasadorului român la Washington, George Maior, ”este în afara oricăror reguli ale diplomației și crează un precedent foarte, foarte periculos”, spune la RFI Cristian Diaconescu, fost ministru de externe.


”Să nu uităm că este vorba despre un candidat care a avut agrementul statului gazdă, și din acest punct de vedere este de neînțeles, pentru cine practică o diplomație cât de cât civilizată. Se pune întrebarea de ce, nu datorită încălcării unor reguli în munca de reprezentare în statul respectiv , la un moment dat poate interveni o astfel de modificare. Deci diplomații români, spre deosebire de diplomații din restul lumii, trebuie să știe că sunt dependenți de ședințele de partid și mai puțin de munca lor diplomatică?”, se întreabă Cristian Diaconescu.


”Procedura de trimitere la post a unui ambasador și, implicit, cea de revocare, nu are absolut nimic în comun cu discursul politic și cu decizia politică și nici nu ar trebui să se întâmple așa ceva. Pentru că asta ar însemna că ambasadorii noștri trebuie să știe faptul că misiunea lor începe și se sfârșește atunci când politicul decide, ca și cum ei ar reprezenta partide politice în exterior și nu România, ceea ce este o aberație grosolană... Dacă diplomații se subordonează partidelor politice , din acel moment nu se mai poate discuta despre relații internaționale cât de cât coerente”, subliniază el.


Întrebat dacă, în opinia sa, ambasadorul român și-a depășit atribuțiile comentând scrisoarea pe care Rudolf Giuliani i-a trimis-o recent președintelui Iohannis, fostul șef al diplomației române a subliniat că o astfel de evaluare nu poate fi făcută decât de ministerul de externe:

”Astfel de evaluări se fac numai de către ministerul de externe. Dacă ai apucat să-ți dai cu părerea, ca partid politic, practic ai anulat argumentele pe baza cărora s-ar realiza o astfel de evaluare. Regulile Convenției de la Viena privind dreptul diplomatic și consular , cutuma internațională și multe alte reguli diplomatice clare, unele cu o vechime de 2-3000 de ani, spun exact pe ce parametrii se pot face evaluările ambasadorilor. Probabil că pe unii la partid, la un moment dat, îi deranjează o serie de afirmații , dar repet, nu există nicio altă instituție care să fie acreditată pentru o evaluare profesională. Deci faptul că un politician sau altul este deranjat , evident poate face obiectul unei verificări în cadrul ministerului de externe, și apoi ministerul de externe poate spune dacă respectivul diplomat și-a încălcat atribuțiile”.  (În imagine: Cristian Diaconescu, fost ministru de externe)

UMANITATE vs. BESTIALITATE


„Nu trebuie să-ți pierzi credința în umanitate. Umanitatea este un ocean; dacă câteva picături din apa oceanului sunt murdare, asta nu înseamnă că întregul ocean se va murdări.”

– Mahatma Gandhi

 

   Dicționare le definesc UMANITÁTEA drept un sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, omenie, umanitarism, bunătate, milă. Sigur că această virtute – aparține oamenilor prețioși, oamenilor care s-au născut cu ea sau, și-au educat comportamentul devenind făcători de bine în această lume. Și sunt destui.

   Umanitatea își întinde aripile până unde se întinde dreptatea, „dincolo de dreptate locuiesc fiarele sălbatice”, ne spunea ideologul Revoluției de la 1848 – Simion Bărnuțiu.

   Ea este cultura pe care o acumulezi de-a lungul vieții, este idealul etic al devenirii unui om cu calități sufletești superioare, să poți trăi liniștit și fericit în societatea din care faci parte, și să poți contribui cu ceva bun la perfecționarea ei. Atâta timp cât trăim pe Pământ, majoritatea noastră experimentează ceea ce numim umanitatea, adică „de a fi om”.

   Avem defecte, suntem imperfecți, dar dorința noastră este de a deveni cât mai buni, mai drepți, mai plini de compasiune pentru cei de lângă noi. „Compasiunea este principala, poate chiar unica lege a existenței pentru întreaga umanitate”, scria Dostoievski. Experiența omenească este una educativă, experimentală, dedicată evoluției spirituale, în primul rând. Nimeni nu este perfect, dar pentru a te numi om trebuie să diferențiezi binele de rău, să și experimentezi răul din puținele cazuri întâlnite, perioade urâte ale vieții care, nu ne ocolesc complet, ci aripa răului ne mai atinge uneori. Important este să treci peste aceste perioade, să devii uman și să îți exprimi umanitatea față de cei din jurul tău. Să înțelegi libertatea dăruită de Divinitate de a-ți exprima liberul arbitru, de a fi în stare să discerni și să alegi între bine și rău. Dar pentru a discerne este necesar efortul de a gândi, de a te informa, de a te instrui și de a avea credința în Dumnezeu care te ajută să cunoști binele, luminându-ți mintea. Ajungi în felul acesta să înțelegi viețile chinuite ale unor oameni, lipsurile lor, suferințele și dorințele lor și să-i ajuți, nu să-i sperii sau să-i alungi. Să ai acel sentiment al iubirii, să alungi răutatea din sufletul tău și să faci loc larg bunătății.     

   Să încercăm să ne însușim tot ce este bun din jurul nostru, să admirăm oamenii merituoși, să prețuim învățătura și comportamentul lor și să învățăm de la ei. Să fim modești și să ne cunoaștem interiorul ființei noastre, cu părțile bune și cele rele care pot fi modificate, luând și ele calea binelui. Mai greșim, desigur, dar când greșim să recunoaștem, să nu ascundem adevărul și să încercăm să îndreptăm greșeala, în așa mod în care sufletul nostru să fie liniștit și mulțumit și de asemenea să liniștim și sufletele celor din jurul nostru. Să dăm dovadă de spirit de sacrificiu, ori de câte ori ne aflăm în situația de a ajuta pe cineva. Să construim ceva, să nu dărâmăm ceea ce este bine făcut de alții. Și toate pentru a trăi sănătoși, în înțelegere, în libertate.

 

BESTIALITATEA  este inumanitatea, este cruzimea feroce, sunt faptele bestiale, cum le definește dicționarul. Oamenii lipsiți de calitățile umane, oamenii cu mintea îngustă și cu sufletul gol, fac de multe ori dovada actelor inumane. Aceste ființe sunt împrăștiate printre noi. Mărturisind și ispășindu-și pedeapsa, vor putea să-și salveze sufletele. Preafericitul Augustin spunea: „Fă-te un gol ca să fii umplut”. Când ura golește sufletele, este greu, foarte greu să primească binele, dar nu imposibil.

   Exemplu dureros și dramatic l-am avut într-una din aceste zile, vineri 10 august, când zeci de mii de protestatari din diaspora și din capitală precum și din alte orașe ale țării s-au adunat de-a lungul zilei în Piața Victoriei din București, pentru a-și arăta nemulțumirea față de Guvern. Cele mai importante nemulțumiri ale lor au fost schimbările legislative care slăbesc Justiția. S-a scandat împotriva Partidului Social Democrat (PSD) de la guvernare, împotriva guvernului și a corupției care a prins rădăcini puternice: „Jos Guvernul!”  „Vrem democrație și legi care apără cetățenii, nu politicienii”, „Hoții, hoții!”, „Fără penali!”. Câțiva protestatari, neidentificați încă, au forțat gardurile instalate de jandarmi pentru apărarea clădirii Guvernului, au aruncat cu sticle și pietre în jandarmi – se presupune că au fost grupuri de "provocatori" veniți în Piața Victoriei – , iar jandarmii, într-un număr uimitor de mare au împrăștiat cu aplomb gaze lacrimogene spre mulțimea pașnică formată din oameni bătrâni, maturi, tineri dar și copii. În urma atacurilor sute de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale. Pe măsură ce protestul a continuat după lăsarea serii, jandarmii primind ordinul de evacuarea a protestatarilor, au împrăștiat din nou gaze lacrimogene și au folosit tunul cu apă, au lovit protestatarii non-violenți care își țineau mâinile ridicate. Scene umilitoare! În urma acestor bestialități peste 400 de persoane au avut nevoie de asistență medicală.  

   Toți protestatarii, cei din țară dar și cei mulți – diaspora românească – strigau pentru că își doresc o viață mai bună în țara lor România, pentru ei și pentru copiii lor, cei născuți și cei nenăscuți încă. Am putut citi în ziare mărturisiri emoționante: „Ultimii ani de viață ai mamei i-am risipit în Italia pentru o viață mai bună. Ei ne-au alungat”.

   „Veți fi acoperiți cu noroiul urii mai ceva decât ați acoperit voi mulțimea de manifestanți pașnici cu gaze lacrimogene. Nu poți „pedepsi” 100.000 de români cu gaze, tunuri cu apă, grenade, și să scapi cu niște scuze. Singura scăpare este să fugiți care încotro: Brazilia, Madagascar, Costa Rica. Dacă mai stați, veți fi anchetați, judecați, pentru tentativă de omor, pentru agresarea gratuită a 100.000 de cetățeni români, care-și manifestau pașnic păsurile și nemulțumirile. Încă odată. Dacă nu dispăreți, dacă generați în continuare războiul fratricid români-români, veți înfunda pușcăria pentru ani buni. Că așa e în democrație”, sunt cuvinte scrise în ziarul „Adevărul” –  o invitație „elegantă” de a ne lăsa în pace prin plecarea dorită de aproape întregul popor.

  Unui protestatar, la spital, i s-a scos din picior capacul unei grenade. Imagini tulburătoare au apărut în spațiul public de la mitingul de vineri, din Piața Victoriei: imagini în care un protestatar este bătut cu bestialitate de un jandarm înarmat și alt video-clip în care apare un jandarm care este la rândul său bătut de un protestatar. Jandarmeria în loc să protejeze populația, a apărat regimul PSD, i-a apărat pe conducătorii îngâmfați cu mințile scurte, dar cu declarații pline de ură, de dorința răzbunării, a distrugerii celor ce îndrăznesc să protesteze. Protestatarii au făcut efortul de a fi umani în acel loc din Piața Victoriei, devenit lipsit de umanitate din pricina comportamentului bestial al jandarmilor.

   Ceea ce s-a întâmplat în data de 10 august 2018 la protest nu poate rămâne fără consecințe.

   Un om normal, echilibrat, nu poate rămâne insensibil la problemele societății civile și ar fi trebuit să existe dialogul, dar acesta a lipsit, tot din lipsa de umanitate, din îngâmfare, din egoism, pentru protejarea puterii celor ajunși să o aibă, și a averilor dobândite prin viclenie și furt. Sunt oamenii din fruntea guvernului, al partidului de guvernământ, al celor care fac legile țării în folosul lor propriu. Oameni toxici pentru țară, pentru popor.

   Dar „Atâta timp cât tu ești dispus să mori pentru umanitate, viața țării tale este nemuritoare”, a spus-o politicianul italian Giuseppe Mazzini.



Vavila POPOVICI

Comportament conflictual

„Ura este nebunia inimii.” – George Byron

   Conflictul este determinat de obicei între două părți diferite, determină stări afective ale comportamentului, de o parte și cealaltă parte, pornește de obicei de la faptul că oamenii sunt nemulțumiți de traiul pe care îl duc, de modul în care este guvernată țara și de oamenii care o guvernează. Stările conflictuale se pot amplifica în cazul în care situația economică a unei țări nu se îmbunătățește, fapt care a și făcut ca numărul conflictelor să crească necontenit, ele să existe în multe țări ale lumii.

   Am mai amintit într-un eseu  că omul, atunci când ajunge să fie nemulțumit, începe să se revolte, detestă conducătorul sau conducătorii, protestează față de incompetența lor, față de minciunile, nedreptățile, imoralitatea lor, iar cei vinovați nu au capacitatea de a înțelege deficiențele conducerii lor, țin „cu dinții” la funcțiile dobândite, la averile dobândite ilegal, cu alte cuvinte la interesele lor proprii și nu la cele ale țării, deși fariseismul instalat în mințile lor îi determină să mintă poporul, să le facă continue promisiuni mincinoase. Încep să urască poporul, pe acei oameni raționali și curajoși care îi critică, provocându-le multă suferință prin răzbunare și pedepsire. Găsesc un „țap ispășitor”, modelul fiind preluat de la comuniștii care întotdeauna aveau sau imaginau un dușman, aplicând pe atunci „lupta de clasă” și acuzând veșnic străinii care vor răul țării. La noi, în momentul de față – „Statul paralel” și Europa.
   Zilele acestea s-au făcut niște declarații de o duritate extremă. Am putut auzi:

„Modul în care s-a lucrat în Parlament până la această dată a fost caracterizat de o lentoare care nu mai este acceptabilă.”

„Săptămâna viitoare PSD va alege o altă soluție.”

„Vom explica fiecare pas pe care îl facem. Îl explicăm și îl facem.”

„Vom merge până la capăt.”

„Să fiți pregătiți, sunteți tineri, cu arma la picior, când președintele va fluiera, cu toții să fiți în București.”

„Îi vom zdrobi!”, a exprimat chiar președintele Partidului Social Democrat, tremurându-i fălcile de ură.

   Politicianul român, vice președinte al Camerei Deputaților, dorind să salveze de condamnare pe președintele partidului său, a amintit că PSD dorește redefinirea abuzului în serviciu fără impunerea unui prag valoric, infracțiunea urmând să fie legată de obținerea unui folos material de către cel acuzat.

   Se vrea ca România să fie condusă de decrete și ordonanțe de urgență. După 30 de ani de la revoluție se vrea suprimarea democrației și înlocuirea ei cu un regim dictatorial.

   Țara e asaltată de cei care încalcă în mod constant Constituția, de  hoți și de mafioți, protestatarii strigând: „Nu mai vrem să fim conduși de hoți și de mafioți!”.

   Cum se mai poate media acest conflict pentru a nu se ajunge la violență, când partidul conducător instigă oamenii la violență? Este suficient să ne uităm la expresia feții lor când rostesc aceste amenințări și vedem cât de vizibilă este ura pătrunsă în suflete! Cum mai poți fi tolerant față de nesimțirea, aroganța, ura și inconștiența politicienilor, a partidului și a conducătorului lor „iubit”? Unde se ascund oamenii cinstiți ai partidului care pot cântări dreptatea și cărora le lipsește curajul de a se opune acestor bezmetice luări de poziții ale fruntașilor partidului?

   Personajul acesta de plâns, conducătorul partidului, nu vede că poporul nu-l vrea? Am scris mai demult eseul „Teama căderii de pe soclu”... Îl amintesc celor care nu l-au citit. În plus, faptul că ocupă o funcție publică de mare importanță cum este cea de Președinte al  Camerei Deputaților, având două condamnări la închisoare în acest moment, una definitivă și alta în primă instanță, îl obligă să-și dea demisia, dar teama, prostia și încăpățânarea prevalează în fața unui gest de normalitate, de onoare.

   Situația poate degenera tocmai din cauza amenințărilor și a chemărilor la violență făcute de conducătorii demenți ai partidului. Și ar fi grav. Ura, dușmănia otrăvesc sufletele, spiritul unei națiuni, instigarea la violență distrugând toleranța existentă a societății, ducând la stoparea progresului, lovind, denaturând libertatea și democrația, cucerite cu greu și în timp. Societatea regresează, oamenii suferă.  Libertatea la care am visat și pentru care am luptat, în loc să fie o libertate civilizată în care să acționeze forța dreptului, avem o libertate haotică în care acționează dreptul forței. Dorim să fim liberi, dar nu respectăm legile bunei cuviințe, ne comportăm necivilizat și astfel echilibrul social nu este posibil. Conflictul generează violență și ea se poate amplifica în cadrul societății, ducând la scene de nedorit, până la războiri. Istoria ne-a dovedit acest fapt. Din această cauză conflictele trebuie dezamorsate.

   Cum mai poți răspunde cu blândețe și bunăvoinţă la gesturile lor violente?

   Justiția și societatea civilă au tot dreptul să se opună acestor atentate la spiritul democratic cu greu instituit în țară.

   Când se vorbește despre inegalități, contradicții și nedreptăți, se sugerează a le limita prin dreptate socială, prin legi bine stabilite, prin respectarea lor. Dar pentru aceasta  trebuie să existe, se spune, „un anumit nivel general de spirit civic și responsabilitate socială”, adică să existe procesul educativ, și se propune totodată ca „în fruntea organismelor sociale centrale de decizie, acțiune și comandă, să fie oameni de calitate din punct de vedere moral, profesional și politic”, în mod contrar, deteriorarea socială poate să înceapă și să se dezvolte „de la cap”, determinând și întreținând corupția.

   Heinrich Heine spunea clar și fără echivoc: „O națiune nu poate fi regenerată dacă regimul ei nu dovedește o înaltă forță morală”. Or, cu astfel de conducători în fruntea guvernului, a parlamentului și senatului, nu putem ajunge decât... nicăieri!

 

 

Vavila Popovici

Comunicat de presă

15.06.2018

 

Precizări MRP ca urmare a vizitei în Bornheim

 

 

Subsecretarul de Stat în cadrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, domnul Victor Ionescu, însoțit de Consulul General al României la Bonn, domnul Gheorghe Dimitrescu, s-a deplasat la data de 14 iunie a.c. în localitatea Bornheim la complexul unde locuiesc aproximativ 400 de cetățeni români care desfășoară activități agricole la o fermă de căpșuni și sparanghel. 

 

Deplasarea delegației a avut loc ca urmare a unor articole apărute în presa din România, conform cărora doi cetățeni români angajați ai unei firme din zonă ar fi decedat în condiții suspecte. Oficialii români au discutat cu patronul firmei, cu numeroși lucrători români și au luat legătura, totodată, cu familia unuia dintre cei decedați, pentru a clarifica atât circumstanțele în care s-au produs tragediile, cât și pentru a constata condițiile de muncă și viață ale românilor de acolo. 

 

"Este regretabil faptul că în același complex au decedat doi români, în interval de mai puțin de o lună, respectiv, la datele de 10 mai și 8 iunie. Unul dintre ei avea probleme cardiace, suferise chiar o intervenție în care i se montaseră stenturi. În ziua morții nu se dusese la lucru, iar când colegii de cameră s-au întors de la muncă, l-au găsit mort. Din discuțiile cu reprezentanții firmei nu a reieșit clar de ce o persoană de aproape 65 de ani, cu o stare de sănătate șubredă, a fost considerată aptă de angajare. În cazul românului decedat la data de 8 iunie, autopsia a indicat infarctul drept cauza morții, iar familia ne-a anunțat că nu dorește să facă demersuri împotriva firmei. În ambele cazuri, costurile de repatriere sunt suportate de angajator", a precizat subsecretarul de stat Victor Ionescu. 

 

Membrii delegației au vizitat și spațiile în care locuiesc muncitorii români și au cerut detalii despre condițiile contractuale în care oamenii își desfășoară activitatea. Demnitarul MRP a primit de la unul dintre angajații români un contract de muncă și un contract de închiriere a spațiului de locuit pus la dispoziție de firmă. Documentul urmează să fie analizat. 

 

Totodată, subsecretarul de stat i-a încurajat pe românii să revină în țară, unde pot găsi oportunități lucrative, dar mult mai mult, în contextul Campaniei „Informare acasă! Siguranță în lume! le-a recomandat să reclame autorităților abilitate abuzurile la care sunt supuși și să nu tolereze tratamente injuste din rațiuni economice.

 

"I-am transmis managerului firmei unde lucrează românii că prezența noastră este expresia preocupării față de sănătatea și bunăstarea muncitorilor noștri, în special în condițiile semnalelor îngrijorătoare transmise în mass-media cu privire la situația de la acea fermă. Pe românii de acolo i-am încurajat să nu permită să devină victime ale abuzurilor de orice fel, să nu accepte să lucreze la negru și să facă sesizări și adrese de sprijin către reprezentanța României la Bonn. În baza unor astfel de sesizări, autoritățile germane pot interveni pentru a face verificări pe care, din păcate, reprezentanții statului român nu le pot face pe teritoriul altei țări", a spus Victor Ionescu.

 

MRP continuă să monitorizeze, alături de MAE, situația de la Bornheim. 

 

http://www.mprp.gov.ro/web/precizari-mrp-ca-urmare-a-vizitei-in-bornheim/

 

Ioan POPESCU


Sâmbătă, la Palatul Culturii din Ploiești, numeroși iubitori ai artei fotografice ploieșteni au avut ocazia reîntâlnirii cu cel care a fost David Friedmann (1927-2005) –  un Maestru al fotografiei alb-negru, președinte aproape două decenii a Filialei Muntenia a Asociației Artiștilor Fotografi din România și unul dintre cei mai de seamă artiști fotografi români, născut la Ploiești.


David Friedmann a participat la numeroase saloane naționale și internaționale de fotografie, devenind AFIAP (Artist- International Federation of Photographic Art) și EFIAP (Excellence International Federation of Photographic Art).


 Personal, sunt mândru că am fost contemporan cu Maestrul, ca membru activ al Filialei Muntenia a AAF. Printre lucrările mele, care au reținut atenția lui David, a fost și ”Țăranul român” – fotografie atașată în colajul de imagini de la eveniment.


Expoziția retrospectivă ”David Friedmann”, cuprinzând 46 de lucrări de artă fotografică, a fost organizată de Consiliul județean Prahova, Centrul județean de cultură Prahova și Centrul dramatic ”Mythos” Ploiești în Salonul de arte vizuale ”Orion” al Centrului județean de cultură din Palatul Culturii.


Evenimentul a fost onorat de prezența unor cunoscuți artiști fotografi și prieteni apropiați ai Maestrului: Florin Andreescu, Mihai Vasile, Vali Craina, Mihai Cochinescu, Yannis (Peru) și Laura Katris (Grecia) – foști studenți ai IPG Ploiești, acum stabiliți în București, Yannis fiind cunoscut ca fotograf amator și un mare colecționar de aparatură foto. Toți au depănat amintiri de neuitat cu/despre David Friedmann.


Am remarcat, de asemenea, grupul numeros de tineri actori ai Centrului dra